Moștenire pentru sistemul sanitar. Cum va fi gestionată?

Editorial
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Să reformezi un sistem, de la zero, în șapte luni, este imposibil, dar să încerci să aduci o schimbare, mizând pe modificări ce ar putea cutremura sistemul, este posibil. Vlad Voiculescu și-a luat un angajament, într-un moment fierbinte în istoria sistemului sanitar românesc, ce a atras multe responsabilități și provocări la care a trebuit să le facă față. A trebuit să ”doboare” mentalități învechite, să treacă de reguli și bariere ”nevăzute”, dar în tot demersul său a fost susținut continuu de specialiștii din sistemul sanitar care și-au dorit o schimbare radicală. ”Sistemul sanitar din România se află într-un echilibru fragil și lucrurile nu mai pot fi făcute după ureche”, a susținut ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, la prezentarea bilanțului celor șapte luni de mandat.

Un mandat plin de frământări politice, sociale, un mandat în care a încercat să reformeze sistemul, însă ce a reușit să facă a fost o reformă acceptată de unii și respinsă de alții. Infecțiile nosocomiale din spitale au constituit un subiect intens mediatizat de-a lungul timpului, dar în anul 2016 a atras atenția mai mult decât în trecut. Prin reglementările făcute se dorește ca pe viitor să se diminueze efectele negative ale acestor infecții, modul lor de raportare să fie corect făcut. S-a lucrat la transparentizarea achizițiilor publice din sistem, care depășesc suma de 20.000 lei, rămâne doar să vedem dacă pe viitor transparența este cel mai bun leac. Criterii clare de evaluare a performanței managerilor de spitale, plata gărzilor raportate la salariile din acest an sunt alte schimbări aduse în 2016. Legat de plata gărzilor, la final de mandat a lăsat o moștenire pentru viitoarea conducere a Ministerului Sănătății și noului Guvern. Este vorba de un proiect de act normativ, ce a primit toate avizele, care prevede plata gărzilor pentru rezidenții de anul I și II, având în vedere numărul mare de gărzi efectuate de aceștia și faptul că această activitate este neremunerată. Politica medicamentului în România a necesitat și încă necesită schimbări.

Necesitatea unei raportări corecte și o monitorizare a lipsei medicamentelor a fost susținută de ministrul Sănătății prin organizarea unui mecanism transparent de raportare a lipsei medicamentelor prin www.medicamentelipsa.ro, monitorizarea stocurilor la distribuitori și farmacii și o măsură lansată în transparență decizională, și anume ordinul pentru îndeplinirea obligației de serviciu public, esențial pentru împiedicarea exportului paralel de medicamente.

Ne place sau nu, în sistemul sanitar, dar nu numai, există multe mentalități învechite, reguli și bariere nevăzute, concepute special pentru a favoriza anumite persoane, însă așa cum spunea și Vlad Voiculescu, sistemul sanitar nu are culoare politică, mai sunt mii de probleme de rezolvat, iar pacientul care cotizează pentru sistem ar trebui să fie în centrul sistemului și nu la marginea lui, privind neputincios la lupta pentru bani.

Aceast articol a fost parcurs de 749 ori de către cititorii noștri.

Peste 31.000 de persoane s-au abonat la Newsletterul saptamanal. O poti face si tu chiar acum!

Inainte de a prelua informatii de pe acest site va rugam sa cititi TERMENII SI CONDITIILE DE UTILIZARE

Vaccinarea, reduta din copilărie

Editorial
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Încolonați frumos, în șir indian, pe clase, așteptam unii cuminți, alții mai puțin, să ne vină rândul să intrăm în cabinetul de medicină școlară pentru tradiționalul vaccin. Spun tradițional pentru că nu a fost doar unul. Iar părinții au fost total de acord cu vaccinarea, atât cu cea efectuată în cabinetul medicului de familie (medicul de circă pe atunci), dar și cu cea efectuată la vârsta școlară. Mulți dintre noi nu prezentam reacții adverse, alții se alegeau cu o înroșire a pielii în jurul locului unde au primit injecția, care după scurt timp trecea. BCG, antipolio, Diftero Tetanos Pertusis, antirujeolic. Unele efectuate o dată, altele de două, trei, patru sau chiar cinci ori în perioada copilăriei și adolescenței. Și am crescut sănătoși, generații întregi, fără probleme majore de sănătate, mulțumită sistemului de imunizare bine pus la punct înainte de 1989 și mult timp după aceea. Iar avizul epidemiologic privind dovada de vaccinare nu a lipsit la înscrierea la școală.
În prezent, boli care se credeau a fi eradicate au reapărut, iar epidemia de rujeolă face mii de victime, soldate și cu decese. Au apărut părinți neinformați, mediatizare excesivă a riscurilor vaccinării, legislație insuficientă sau inexistentă pentru a avea asigurate stocurile de vaccin. Acum s-a trecut la planuri de urgență pentru asigurarea stocurilor necesare de vaccin, pentru campanii de informare și conștientizare a populației privind importanța vaccinării, înființarea unei Unități de Management a Vaccinării la nivelul Ministerului Sănătății, ce va avea responsabilități începând de la achiziționarea vaccinului și până la campania de conștientizare a populației. Mai mult, ministrul Sănătății, Florian Bodog, declara recent că se ia în calcul readucerea vaccinării în școli, însă subiectul este unul sensibil ”pentru că toată gestionarea stării de sănătate a copilului o face medicul de familie”.
Dincolo de toate aceste aspecte, care au generat una după alta din cauza unui management defectuos al situației, trăim în țara în care, în urmă cu un secol, s-a înființat cel mai important institut de cercetare în domeniul vaccinurilor din Estul Europei, Institutul de seruri și vaccinuri ”Ioan Cantacuzino”, un centru științific ce a jucat un rol important în sănătatea românilor. Zeci de generații și-au dobândit imunitatea în fața bolilor cu ajutorul vaccinurilor preparate la Institutul Cantacuzino, recunoscute în întreaga lume.
România urmează să-și asigure stocul de vaccinuri pe o perioadă mai lungă de timp din import, de la producători internaționali, pentru că decidenții care s-au perindat pe la conducerea țării, timp de peste două decenii, au avut grijă să nu se aplece din timp, voit sau nevoit, asupra problemelor importante, iar producția de vaccinuri a Institutului să fie trasă pe linie moartă. De ce oare? De abia acum, în ceasul al 12-lea, după ce s-a ajuns la stocuri lipsă de vaccin și epidemie de rujeolă, soldată cu decese, încep să se pună lucrurile în mișcare pentru a readuce la viață activitatea de producție a vaccinurilor autohtone. Sigur, impedimentele sunt multe încă, totul este doar la stadiul de vorbe și cuvinte așternute pe hârtie, dar poate cândva, într-un viitor apropiat, în cabinetele medicilor de familie din România și poate și în cabinetele de medicină școlară se va mai face imunizare cu vaccin românesc.

Aceast articol a fost parcurs de 331 ori de către cititorii noștri.

Peste 31.000 de persoane s-au abonat la Newsletterul saptamanal. O poti face si tu chiar acum!

Inainte de a prelua informatii de pe acest site va rugam sa cititi TERMENII SI CONDITIILE DE UTILIZARE

Are șanse EMA să ajungă în România?

Editorial
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Urmare a Brexitului, mai multe instituții ale Uniunii Europene, găzduite de Marea Britanie, ar urma să fie relocate în următorii ani. Printre ele se numără și Agenția Europeană a Medicamentului (European Medicines Agency-EMA), o instituție cu aproape 800 de angajați ce supervizează siguranța medicamentelor vândute în Uniunea Europeană, și care este responsabilă de evaluarea științifică a cererilor de autorizație europeană de punere pe piață a medicamentelor. Mai multe guverne și-au anunțat deja intenția de a găzdui sediul acestei instituții care în anul 2016 avea un buget de 324,7 milioane euro, un salariu mediu lunar de 5000 euro și un număr de 787 de angajați. Formal sau informal, state precum Franța, Italia, Danemarca, Spania, Italia, Olanda, Irlanda, Suedia, Finlanda, Portugalia, Polonia, Bulgaria, Cipru, Croația, Slovacia, Ungaria, Malta și, nu în ultimul rând, România și-au manifestat deja interesul de a găzdui sediul acestei instituții, unele țări avansând una, două sau chiar trei locații unde s-ar putea reloca. În România ar fi vorba de București, iar Guvernul României a început deja demersurile pentru a depune formal intenția de a găzdui sediul EMA. În prezent, nu se știe exact modalitatea prin care se va decide relocarea.

La ora actuală sunt vehiculate diferite scenarii posibile, potrivit Memorandumului, și anume ”formularea unei decizii în baza unui set de criterii specifice” (oare care or fi, ce vor conține?), ”formularea unei decizii exclusiv politice sau amânarea deciziei pentru a evita crearea de divergențe între statele membre”. Ce califică România, în afara faptului că țara noastră nu găzduiește în prezent niciun sediu al vreunei agenții europene, deși în mod normal fiecare membru al UE are acest drept? În Memorandumul Guvernului sunt amintite punctele forte ce ar califica țara noastră. M-aș opri la câteva exemple, pentru că lista este lungă: avem o bogată tradiție privind școala românească de medicină, cu recunoaștere pe plan internațional - se face referire la Ana Aslan de al cărui nume se leagă și Gerovitalul - elixirul tinereții, brevetat în 30 de țări; păcat că Gerovital farmaceutic nu se mai fabrică în România. Să nu uităm că avem Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” unde au existat recent și o serie de scandaluri mediatice, legate de fraude, sperăm să nu se fi auzit prea departe.

Mai departe, Institutul Cantacuzino, care în anii de glorie furniza stocul de vaccin necesar pentru imunizarea populației din România, a fost pus pe linie de plutire o perioadă și de abia acum încep lucrurile să se miște, după ce a fost trecut la Ministerul Sănătății și au fost avansate posibilități de colaborare cu Institutul Pasteur din Franța pentru cercetare, în prima fază și, poate, pe viitor ar putea fi reluată și activitatea de producție a vaccinurilor atât de necesare și care acum sunt căutate prin străinătate. Miza de a găzdui sediul EMA la București este mare, pe lângă oportunitatea creării de locuri de muncă, salarii plătite de UE, ar conduce la dezvoltarea mediului de afaceri și, implicit, la creșterea prestigiului țării noastre ca stat membru european. Însă România, deși are o expertiză puternică în domeniul medical și farmaceutic, o istorie bogată în cercetare, sprijin din partea companiilor producătoare de medicamente din țară, potrivit unui anunț al Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România, se luptă cu state puternice, cu infrastructură bine pusă la punct. Și sperăm ca la momentul deciziei de relocare, evenimentele din ultimii ani în care scandalurile legate de corupție, infecții spitalicești, lipsa medicamentelor de pe piața românească, lupta acerbă printre orgoliile din lumea medicală și politică să nu încline balanța în defavoarea țării noastre.

Aceast articol a fost parcurs de 756 ori de către cititorii noștri.

Peste 31.000 de persoane s-au abonat la Newsletterul saptamanal. O poti face si tu chiar acum!

Inainte de a prelua informatii de pe acest site va rugam sa cititi TERMENII SI CONDITIILE DE UTILIZARE

De profesie, superfemeie

De-a lungul timpului, femeia a fost sursă de inspirație pentru scriitori celebrii și poeți, frumusețea, inteligența și puterea sa interioară fiind, deopotrivă, apreciate. Ca să le facă pe […]