Vaccinarea, reduta din copilărie

Editorial
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Încolonați frumos, în șir indian, pe clase, așteptam unii cuminți, alții mai puțin, să ne vină rândul să intrăm în cabinetul de medicină școlară pentru tradiționalul vaccin. Spun tradițional pentru că nu a fost doar unul. Iar părinții au fost total de acord cu vaccinarea, atât cu cea efectuată în cabinetul medicului de familie (medicul de circă pe atunci), dar și cu cea efectuată la vârsta școlară. Mulți dintre noi nu prezentam reacții adverse, alții se alegeau cu o înroșire a pielii în jurul locului unde au primit injecția, care după scurt timp trecea. BCG, antipolio, Diftero Tetanos Pertusis, antirujeolic. Unele efectuate o dată, altele de două, trei, patru sau chiar cinci ori în perioada copilăriei și adolescenței. Și am crescut sănătoși, generații întregi, fără probleme majore de sănătate, mulțumită sistemului de imunizare bine pus la punct înainte de 1989 și mult timp după aceea. Iar avizul epidemiologic privind dovada de vaccinare nu a lipsit la înscrierea la școală.
În prezent, boli care se credeau a fi eradicate au reapărut, iar epidemia de rujeolă face mii de victime, soldate și cu decese. Au apărut părinți neinformați, mediatizare excesivă a riscurilor vaccinării, legislație insuficientă sau inexistentă pentru a avea asigurate stocurile de vaccin. Acum s-a trecut la planuri de urgență pentru asigurarea stocurilor necesare de vaccin, pentru campanii de informare și conștientizare a populației privind importanța vaccinării, înființarea unei Unități de Management a Vaccinării la nivelul Ministerului Sănătății, ce va avea responsabilități începând de la achiziționarea vaccinului și până la campania de conștientizare a populației. Mai mult, ministrul Sănătății, Florian Bodog, declara recent că se ia în calcul readucerea vaccinării în școli, însă subiectul este unul sensibil ”pentru că toată gestionarea stării de sănătate a copilului o face medicul de familie”.
Dincolo de toate aceste aspecte, care au generat una după alta din cauza unui management defectuos al situației, trăim în țara în care, în urmă cu un secol, s-a înființat cel mai important institut de cercetare în domeniul vaccinurilor din Estul Europei, Institutul de seruri și vaccinuri ”Ioan Cantacuzino”, un centru științific ce a jucat un rol important în sănătatea românilor. Zeci de generații și-au dobândit imunitatea în fața bolilor cu ajutorul vaccinurilor preparate la Institutul Cantacuzino, recunoscute în întreaga lume.
România urmează să-și asigure stocul de vaccinuri pe o perioadă mai lungă de timp din import, de la producători internaționali, pentru că decidenții care s-au perindat pe la conducerea țării, timp de peste două decenii, au avut grijă să nu se aplece din timp, voit sau nevoit, asupra problemelor importante, iar producția de vaccinuri a Institutului să fie trasă pe linie moartă. De ce oare? De abia acum, în ceasul al 12-lea, după ce s-a ajuns la stocuri lipsă de vaccin și epidemie de rujeolă, soldată cu decese, încep să se pună lucrurile în mișcare pentru a readuce la viață activitatea de producție a vaccinurilor autohtone. Sigur, impedimentele sunt multe încă, totul este doar la stadiul de vorbe și cuvinte așternute pe hârtie, dar poate cândva, într-un viitor apropiat, în cabinetele medicilor de familie din România și poate și în cabinetele de medicină școlară se va mai face imunizare cu vaccin românesc.

Aceast articol a fost parcurs de 292 ori de către cititorii noștri.

Peste 31.000 de persoane s-au abonat la Newsletterul saptamanal. O poti face si tu chiar acum!

Inainte de a prelua informatii de pe acest site va rugam sa cititi TERMENII SI CONDITIILE DE UTILIZARE

Are șanse EMA să ajungă în România?

Editorial
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Urmare a Brexitului, mai multe instituții ale Uniunii Europene, găzduite de Marea Britanie, ar urma să fie relocate în următorii ani. Printre ele se numără și Agenția Europeană a Medicamentului (European Medicines Agency-EMA), o instituție cu aproape 800 de angajați ce supervizează siguranța medicamentelor vândute în Uniunea Europeană, și care este responsabilă de evaluarea științifică a cererilor de autorizație europeană de punere pe piață a medicamentelor. Mai multe guverne și-au anunțat deja intenția de a găzdui sediul acestei instituții care în anul 2016 avea un buget de 324,7 milioane euro, un salariu mediu lunar de 5000 euro și un număr de 787 de angajați. Formal sau informal, state precum Franța, Italia, Danemarca, Spania, Italia, Olanda, Irlanda, Suedia, Finlanda, Portugalia, Polonia, Bulgaria, Cipru, Croația, Slovacia, Ungaria, Malta și, nu în ultimul rând, România și-au manifestat deja interesul de a găzdui sediul acestei instituții, unele țări avansând una, două sau chiar trei locații unde s-ar putea reloca. În România ar fi vorba de București, iar Guvernul României a început deja demersurile pentru a depune formal intenția de a găzdui sediul EMA. În prezent, nu se știe exact modalitatea prin care se va decide relocarea.

La ora actuală sunt vehiculate diferite scenarii posibile, potrivit Memorandumului, și anume ”formularea unei decizii în baza unui set de criterii specifice” (oare care or fi, ce vor conține?), ”formularea unei decizii exclusiv politice sau amânarea deciziei pentru a evita crearea de divergențe între statele membre”. Ce califică România, în afara faptului că țara noastră nu găzduiește în prezent niciun sediu al vreunei agenții europene, deși în mod normal fiecare membru al UE are acest drept? În Memorandumul Guvernului sunt amintite punctele forte ce ar califica țara noastră. M-aș opri la câteva exemple, pentru că lista este lungă: avem o bogată tradiție privind școala românească de medicină, cu recunoaștere pe plan internațional - se face referire la Ana Aslan de al cărui nume se leagă și Gerovitalul - elixirul tinereții, brevetat în 30 de țări; păcat că Gerovital farmaceutic nu se mai fabrică în România. Să nu uităm că avem Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” unde au existat recent și o serie de scandaluri mediatice, legate de fraude, sperăm să nu se fi auzit prea departe.

Mai departe, Institutul Cantacuzino, care în anii de glorie furniza stocul de vaccin necesar pentru imunizarea populației din România, a fost pus pe linie de plutire o perioadă și de abia acum încep lucrurile să se miște, după ce a fost trecut la Ministerul Sănătății și au fost avansate posibilități de colaborare cu Institutul Pasteur din Franța pentru cercetare, în prima fază și, poate, pe viitor ar putea fi reluată și activitatea de producție a vaccinurilor atât de necesare și care acum sunt căutate prin străinătate. Miza de a găzdui sediul EMA la București este mare, pe lângă oportunitatea creării de locuri de muncă, salarii plătite de UE, ar conduce la dezvoltarea mediului de afaceri și, implicit, la creșterea prestigiului țării noastre ca stat membru european. Însă România, deși are o expertiză puternică în domeniul medical și farmaceutic, o istorie bogată în cercetare, sprijin din partea companiilor producătoare de medicamente din țară, potrivit unui anunț al Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România, se luptă cu state puternice, cu infrastructură bine pusă la punct. Și sperăm ca la momentul deciziei de relocare, evenimentele din ultimii ani în care scandalurile legate de corupție, infecții spitalicești, lipsa medicamentelor de pe piața românească, lupta acerbă printre orgoliile din lumea medicală și politică să nu încline balanța în defavoarea țării noastre.

Aceast articol a fost parcurs de 719 ori de către cititorii noștri.

Peste 31.000 de persoane s-au abonat la Newsletterul saptamanal. O poti face si tu chiar acum!

Inainte de a prelua informatii de pe acest site va rugam sa cititi TERMENII SI CONDITIILE DE UTILIZARE

De profesie, superfemeie

Editorial
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

De-a lungul timpului, femeia a fost sursă de inspirație pentru scriitori celebrii și poeți, frumusețea, inteligența și puterea sa interioară fiind, deopotrivă, apreciate. Ca să le facă pe toate, să fie profesionistă, să fie toată lumea mulțumită, începând de la familie-copii, soț, părinți, rude-și continuând cu prieteni, colegi și șefi, ba să mai aibă timp și pentru preocupările sale pentru o femeie ziua ar trebui să aibă mai mult de de 24 de ore, iar femeia ar trebui să aibă o rezistență fizică și psihică dincolo de limitele imaginabile, pe scurt se poate numi o superfemeie. Drama femeii, prinsă între atribuții și roluri a fost analizată de nenumărate ori de către psihologi, cercetători, sociologi sau adepți ai feminismului.

Dacă este căsătorită, are copii și se ocupă doar de familie, numărul de atribuții este infinit, de la mamă, menajeră, bucătăreasă, infirmieră, contabilă, consilier psihologic, agent de turism, deoarece organizează vacanțele și timpul liber al familiei, stilist, șofer, poate chiar și zugrav sau instalator sanitar, pentru că nu-i așa, femeia trebuie să se priceapă la tot și toate?! Alegând varianta profesională, are un job unde trebuie să se afirme, să facă ore suplimentare, să învețe mai mult, să dea din coate și să lupte pe brânci de două ori mai mult, mai ales dacă vorbim de meserii unde bărbații dețin monopolul.

Un studiu recent, realizat de Accenture, arată că la nivel global decalajul salarial între sexe este foarte accentuat, o femeie câștigă în medie 100 de dolari, corespondentul în cazul unui bărbat fiind de 140 de dolari. Totuși, în următoarele decenii, diferențele salariale între genuri ar putea fi eliminate dacă femeile vor profita de trei factori favorizanți și dacă mediul de afaceri, politic și academic vor susține acest demers.

Primul factor care poate accelera eliminarea diferențelor de gen îl reprezintă competențele digitale, respectiv gradul de utilizare a tehnologiilor digitale de către femei pentru a se conecta, a învăța și a munci; al doilea factor este abordarea strategică a carierei, femeile să țintească tot mai sus, să ia decizii bine informate și să își gestioneze proactiv evoluția profesională, iar al treilea factor se referă la aprofundarea cunoștințelor tehnologice, dezvoltarea aptitudinilor solide legate de tehnologie și digitalizare pentru a avansa la fel de rapid precum bărbații.

Între timp, în privința balanței dintre viața profesională și cea personală fiecare vine cu avantaje și dezavantaje, orice alegere având satisfacții și frustrări, echilibrul între muncă și viața personală fiind dificil de atins. Și pentru că e luna martie, luna femeilor,

La mulți ani, tuturor femeilor, indiferent de profesie!

Aceast articol a fost parcurs de 764 ori de către cititorii noștri.

Peste 31.000 de persoane s-au abonat la Newsletterul saptamanal. O poti face si tu chiar acum!

Inainte de a prelua informatii de pe acest site va rugam sa cititi TERMENII SI CONDITIILE DE UTILIZARE

Moștenire pentru sistemul sanitar. Cum va fi gestionată?

Să reformezi un sistem, de la zero, în șapte luni, este imposibil, dar să încerci să aduci o schimbare, mizând pe modificări ce ar putea cutremura sistemul, este […]