Dorul de părinți, prieteni și meleaguri natale, pe de o parte, și dorința de afirmare, cunoaștere și un salar mai bun, pe de altă parte, sunt sentimente contradictorii care încearcă pe oricine alege să plece din România, pentru un job mai bun. Merită sacrificiul ? Care sunt satisfacțiile ? Pot deveni visele realitate ? Dr. Daciana Morar, medic neurolog din Târnăveni a spus ”DA” unei oferte generoase pentru un post în Franța. Dar are un vis ascuns, de a realiza ceva în țara sa, un vis care poate va deveni cândva realitate.  

 Reporter: Decizia de a lua drumul străinătății pentru un job nu este ușoară. Ce v-a determinat să alegeți un loc de muncă în Franța în defavoarea unui post de medic ”acasă”?

Dr. Daciana Morar: Este evident că în toamna anului 2000, când am început studiile de medicină la Cluj nu îmi doream să plec din țară. Visam să devin doctor „mare” în țara mea, să revoluționez sistemul medical românesc, să fac cercetare. Vise.

Acum, la 32 de ani, îmi dau seama că nu sunt „doctor mare” în țara mea, sunt un neurolog decent, care încearcă să își facă bine meseria într-o limbă străină departe de casă. Este evidentă urma de nostalgie, este evident dorul de casă.

Și atunci de ce nu sunt acasă? În 2009, când am decis să plec și să îmi continui rezidențiatul în Franța, traversam o perioadă de dezamăgire în ceea ce privește pregătirea mea profesională în România. Știam cum ar putea fi, pentru că, pe de o parte aveam colegi deja plecați în străinătate, și pe de altă parte eu însumi am fost studentă ERASMUS în Franța în 2005-2006 și am făcut „cunoștință” cu sistemul medical occidental. Am decis că vreau mai mult.

Reporter : Cum a  fost integrarea ?

Dr. Daciana Morar : Am ajuns în Franța după doi ani de rezidențiat de neurologie  în România și am constatat că pregătirea mea practică lasă de dorit. Un șoc, evident, dar în același timp o enormă determinare să învăț repede și să recuperez „handicapul”. Am petrecut primele luni ca rezident în Franța „sub semnul tăcerii”. Eram mândră și nu doream să spun „nu știu”! În consecință, ascultam și încercam „să fur” meseria de la toti, luam notițe tot timpul, citeam seara. În două luni am reușit să devin autonomă pe secția de neurologie și în gărzi. A fost un pas important pentru mine pentru că în Franța, spre deosebire de România, rezidentul (internul) este principalul „pion” în ceea ce privește strategia terapeutică și diagnostică. Bineînțeles, rezidentul are un medic specialist referent care îl ghidează, îl sfătuiește, îl formează, dar principalul avantaj al sistemulul francez de rezidențiat (internat) este „autonomizarea” tânărului medic.

Am adoptat sistemul francez cu entuziasm pentru că este clar, protocolizat, pentru că avem acces facil la examene paraclinice, pentru că tratăm pacienții la fel, indiferent de venit. Am decis așadar să îmi termin rezidențiatul în Franța, fără a fi însă convinsă că voi continua ca specialist în această țară.

Reporter : Cum este văzut sistemul românesc comparativ cu cel din Franța ?

Dr. Daciana Morar : Viața în Franța are evident dezavantajele ei: românii nu au o prea bună reputație în Occident și, în consecință, integrarea socială este limitată. Obosisem să demonstrez zilnic că sunt un român de bună credință și că tot ce îmi doresc este să muncesc corect. Obosisem să mă simt vinovată pentru fiecare glumă prost spusă pe seama românilor.

Și totuși, astăzi iată-mă neurolog specialist în Franța! De ce? Aceeași „dezamăgire” m-a împins a doua oară spre hexagon. Întoarsă în România, în 2011, pentru examenul de specialitate, am constatat că eram o „străină” printre ai mei. Nu mă puteam reintegra în sistem sau poate nici nu îmi doream această reintegrare. Practica medicală la noi rămâne vagă pentru cineva obișnuit cu protocoale și cu metode diagnostice standardizate. Un sentiment de frustrare m-a copleșit și m-a îndemnat să plec din nou. Acest sentiment a fost împărtășit de o mare parte dintre colegii mei de promoție: 6 din cei 11 rezidenți care am luat examenul de specialitate de neurologie, sesiunea octombrie 2011, în Cluj, am fost rezidenți în străinătate și toți șase am decis să exersăm ca și medici specialiști în afara granițelor României, Anglia și Franța.

Reporter : Și totuși, unde vă vedeți viitorul ?

Dr. Daciana Morar : Reîntoarsă în Franța, ca și medic specialist, am constatat că accesul la posturile „bune”, în orașe mari, este limitat pentru străini. Pot să înțeleg decizia de a privilegia profesioniștii formați de ei. Este într-o oarecare măsură grija guvernului francez de a rentabiliza „investițiile” în sistemul de învățământ. Dar pentru mine înseamnă mai multă strădanie. Și cu toate acestea mă încăpățânez să rămân, pentru că vreau să îmi însușesc tehnici noi, pentru că vreau să am acces la cercetare, la ultimele informații medicale. Așadar, deocamdată în Franța. Pentru totdeauna? Să zicem pentru următorii cinci ani. Am, totuși, un vis ascuns, să mă reîntorc în țară și să implementez tehnicile noi pe care le învăț aici. Mi-e tare teamă că va rămâne doar un vis. 

<

>

Vă invităm să urmăriți interviul realizat cu Dna Dr. Mihaela Cremene în cadrul campaniei "TU CE ȘTII DESPRE MAMELE MINORE?"

Asociația SURYAM a lansat acest proiect pentru sensibilizarea comunității asupra nivelului ridical al sarcinilor în rândul mamelor minore.

Proiectul a primit o finanțare nerambursabilă din bugetul local al Municipiului Târgu Mureș, prin Directia de Asistenta Sociala Targu Mures. Farmacia Sociala este partener în acest proiect care își propune reducerea mortalității infantile și a deceselor materne, a nașterilor premature, a avorturilor, a sarcinilor nedorite și a abandonului copiilor.

„Am întâlnit în practică destul de multe adolescente care nu știau ce să facă, erau speriate, dar am întâlnit și tinere care își doreau cu ardoare un copil”, așa începe conversația cu medicul de familie Mihaela Cremene. O dualitate care are multe explicații deoarece fenomenul este complex, comportă elemente societale, de educație sexuală, tradiție.

Lipsa informațiilor sau procurarea lor din medii total greșite (vezi abundența lor pe canalele social media) se finalizează, deseori, cu dezastre. Iar educația sexuală este încă un tabu. Cum se vede el din cabinetul medicului?

Prin  numărul de sarcini la adolescente, fete speriate care își dau seama că sunt însărcinate la câteva luni distanță, mai mult, chiar un caz excepțional -  cu 3 săptămâni înainte de termen!

Pe partea cealaltă sunt tinerele din anumite comunități de rromi, unde tradiția impune nașterea și creșterea copiilor ca fiind cel mai important rol al unei femei. Iar multe domnișoare își asumă această menire de timpuriu.  „Am avut cazuri când mi se cereau pilule pentru forme, ca să fie apte de măritiș, pentru a procrea” spune Mihaela Cremene.

Dar aceste cazuri, deseori, sunt speciale. În aceste comunități, venirea copilului este o mare bucurie și mama este sprijinită de întreaga comunitate. Iar asta, dincolo de problemă, este foarte important.

Cert este că trupul unei tinere nu este pregătit pentru o asemenea povară. Coloana vertebrală poate prezenta deformări, pot exista tulburări de coagulare, debutul unui diabet, fetuși cu malformații.  Toate analizele necesare unei gravide au ca scop detectarea în termen util a acestor probleme, dar tinerele despre care vorbește Mihaela Cremene, întârzie să apară la ușa cabinetului pentru a-și evalua sănătatea.

O fac totuși după naștere, poate de frică, din conștientizarea responsabilității pe care au dobândit-o, din iubire pentru cel mic. Ce urmează mai departe este greu de descris, o viață de nevoi, poate chiar la limita sărăciei.

Și tot din cabinetul medicului de familie se vede, clar, lipsa campaniilor de prevenție, a grijii față de copiii care au părinți în străinătate și astfel sunt mai vulnerabili, jena profesorilor de a vorbi despre educația sexuală.

„Bucurați-vă de adolescența voastră, de această etapă minunată a vieții, nu săriți etape pentru că aceasta este cea mai minunată perioadă în care puteți trăi povești frumoase, lăsați grijile pentru mai târziu, vor veni” îndeamnă mesajul medicului Mihaela Cremene adresat tinerelor.

De mai bine de zece ani, România se află în topul ţărilor UE la numărul de mame sub 19 ani – peste 18.000. Ultimele statistici arată că, din 749 de mame cu vârsta sub 15 ani, 29 sunt deja la a doua naştere, iar cele mai multe vin din judeţul Mureş. România dă aproape un sfert – 23% – din totalul mamelor minore din UE, potrivit Eurostat. O explozie a acestor cazuri de mame minore s-a produs în anii imediat următori aderării la Uniunea Europeană, iar cifrele mari s-au menţinut.

Liberalizarea pieţei muncii şi posibilitatea de a munci în străinătate au făcut ca mulţi părinţi să plece la lucru afară, lăsând copiii în grija familiei extinse. În urma încheierii sesiunii de selecție a proiectelor de asistență socială care beneficiază de finanțare nerambursabilă din bugetul local al Municipiului Târgu Mureș, prin Direcția de Asistență Socială Târgu Mureș în baza Legii nr. 350/2005, Asociația SURYAM în parteneriat cu Farmacia SOCIALĂ va lansa în trimestrul partru al acestui an ziarul bilingv „Sănătatea-Egészség” – ediție dedicată exclusiv “Educaţiei în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii” cu realizarea unui conţinut adaptat pentru a scădea nivelul sarcinilor în rândul mamelor minore.

Proiectul, finanțat cu suma de 15,000 lei din bugetul local al Municipiului Târgu Mureș și cu o contribuție proprie din partea Asociației SURYAM în valoare de 5,000 lei, își propune tiparirea a minim 15.000 de exemplare din această publicație precum și diseminarea online a articolelor in format electronic și încheiera a mai multor parteneriate strategice instituționale.

“Prin sensibilizarea comunităţii asupra natalităţii în rândul mamelor minore, ținând cont de faptul că naşterile mamelor minore au implicaţii medicale, sociale, culturale, economice, demografice, cresterea nivelului de educatie în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii va conduce la combatere a sarcinii la vârste tinere si va avea, în consecinţă, ca efect reducerea mortalităţii infantile şi a deceselor materne, reducerea riscului transmiterii bolilor sexuale, a naşterilor premature, evitarea avorturilor, ocrotirea sănătăţii minorilor, prevenirea sarcinilor nedorite şi a abandonului copilului, asigurarea sănătăţii fizice şi psihice a viitorilor adulţi, dezvoltarea normală a tinerilor, dar şi a viitorilor lor copii şi pregătirea acestora să devină părinţi atunci când sunt capabili să aibă grijă de ei şi de copiii lor”, declara Marius Dumitrescu, managerul de proiect, președintele Asociației SURYAM.

Marius Dumitrescu este un antreprenor social și un om implicat în rezolvarea problemelor sociale ale comunității. „Tu ce știi despre mamele minore?” este cel mai recent proiect al său, menit să aducă în discuție problematica tinerelor mame în contextul general al vremurilor în care trăim.

„Când vorbim despre mamele minore mereu tindem să căutăm vinovați și nu realizăm că suntem cu toții vinovați, pentru că totul vine din propria educație”, așa pornește discuția cu Marius Dumitrescu, înflăcărat și energic. Implicarea sa într-o temă care nu este în aria sa de expertiză a venit ca un răspuns la o îngrijorare, o reacție firească când descoperi o problemă a societății, trecută cu vederea de cei mai mulți.

Totul a pornit, spune Marius, de la raportul organizației „Salvați Copiii”, a auzit cifre incredibil de mari pe fondul unui cumul de probleme sociale, iar îngrijorarea l-a făcut să preia inițiativa unei campanii de sensibilizare a comunității asupra nivelului ridicat al sarcinilor în rândul mamelor minore. Este convins că avem în societatea noastră false probleme de pudoare, refuzăm să vorbim despre educația sexuală în școli, dar copiii noștri se nasc cu telefonul și tableta în mână într-o societate unde informația, deseori eronată, abundă.

Cu zeci de ani în urmă, România făcea pași importanți în acest tip de educație, își amintește Marius, fost voluntar în cadrul unui proiect internațional care încuraja informarea elevilor despre HIV – SIDA. Alături de alți zeci de voluntari participa la sesiuni de informare a elevilor din școlile gimnaziale, iar acest dialog deschis, cu întrebări punctuale și răspunsuri clare la problemele de sexualitate erau bine primite de elevi. Atunci și nu acum.

Dar aceasta este doar o fațetă a problemei.  Antreprenorul vorbește despre sărăcie, abandon școlar, nașteri premature, probleme medicale, lipsa coeziunii în unele comunități, tradiții seculare în altele - „vorbim despre mamele minore, dar nu vedem contextul în care se întâmplă toate acestea”.

Marius Dumitrescu propune să ne uităm mai ales la viitor, la acele tinere care încă nu sunt mame minore, ne îndeamnă să acționăm preventiv prin multă informație corectă și empatie.

Ce mesaj are pentru o tânără mămică? Asociația Suryam și Farmacia Socială au ușile deschise pentru ajutor, oricând, tot ce trebuie să facă este să ceară ajutor. Îl va primi cu siguranță.