Vorbim de atâta timp despre homeopatie, dar nu am explicat niciodată ce este, așa că în articolul de astăzi am să vă prezint în câteva cuvinte o introducere în această ramură a medicinei.

Homeopatia se definește prin regula ei de bază: „Similia similibus curentur” – adică „Ceva se vindecă prin ceva asemănător” sau, mai explicit: O boală – cu ansamblul ei de simptome – se vindecă dacă se administrează ca medicament o substanță capabilă să determine simptome asemănătoare atunci când se administrează la omul sănătos.

Corolarul acestei reguli este deci experimentarea pe omul sănătos a diverse substanțe, pentru a se cunoaște simptomele și semnele pe care le determină. Numai cunoașterea amănunțită a acestor semne și simptome și consemnarea lor într-un fel de „fișă” a substanței, îi conferă acesteia statutul de „remediu homeopatic”. Totalitatea simptomelor induse la persoane sănătoase prin administrarea unei anumite substanțe (într-o posologie care determină de regulă simptome generale și funcționale, inclusiv schimbări în comportamentul psihosenzorial, fără să se ajungă însă la simptome toxice grave sau crearea de leziuni organice) poartă denumirea de „patogenezia” acestei substanțe.

Având la dispoziție o „bancă” de patogenezii pe care le-am putea denumi (cu multă aproximație) profilul toxicologic al substanțelor, sau, cu un termen mai modern, o listă a „reacțiilor adverse” pe care le provoacă la omul sănătos, putem, atunci când ne aflăm în fața unui bolnav, al cărui tablou patologic îl înregistrăm cât mai exact, să căutăm printre patogeneziile existente pe cea care prezintă „contraimaginea”simptomatologică ce se suprapune cât mai fidel pe simptomele prezentate de bolnav.

Din cele spuse până aici se poate observa că denumirea de „homeopatie”(„homoios” = aceeași;„pathos” = suferință, boală) nu este corectă și că mai potrivită ar fi denumirea de „homeoterapie” care ar exprima într-adevăr principiul de bază: terapie prin ceva asemănător. De altfel unii autori și-au intitulat astfel cărțile tratând acest subiect; totuși termenul de „homeopatie” n-a fost detronat, continuând să fie mult mai larg utilizat.

Deosebiri între alopatie și homeopatie

1. Alopatia s-a axat aproape exclusiv pe studiul cauzei; în orice caz succesele ei răsunătoare au avut la bază această dezvoltare. Convingerea mobilizatoare a fost constant ideea că, odată cunoscută cauza bolii, terapeutica derivă (de exemplu: Pasteur – microbi – antibiotice – desigur, Pasteur a presupus existența microbilor, la acea vreme nu exista microscopul electronic. Nici până în ziua de astăzi nu s-a demonstrat ceea ce a încercat el să demonstreze, dar asta e o altă discuție).

Homeopatia s-a orientat de la început pe tratament și a aprofundat studiul terenului. N-a vrut să ia în considerare decât ceea ce vindecă și nimic altceva. S-a dezvoltat ca o știință fenomenologică și explicativă. Și în cursul epidemiilor a scos în evidență faptul că numai unii fac boala, iar alții se dovedesc rezistenți, deși cauza este aceeași.

2. Medicina oficială, prin legătura mai strânsă pe care a menținut-o cu celelalte științe ale naturii – având ca teren comun cercetarea cauzelor și a mecanismelor – a beneficiat din plin de tehnologia proprie dezvoltării științei în ultimul secol și jumătate. Bine, să nu vorbim de interesul de natură financiară care înconjoară medicina oficială, dar ăsta e alt subiect pe care, poate, îl vom trata cu alte ocazii.

Medicina homeopată s-a angajat la observarea semnelor care – la bolnav – traduc starea de boală. Pentru scopuri practice, clinice, boala poate fi definită ca suma suferințelor pe care bolnavul la percepe și a fenomenelor observabile pe care le prezintă – deci totalitatea simptomelor.

3. Medicina oficială a dezvoltat experimentul pe animal.

Homeopatia a aprofundat studiul simptomelor relevante pentru bolnav. A dezvoltat experimentul pe omul sănătos, între altele și pentru că susține că simptomele psihice sunt cele mai valoroase pentru alegerea tratamentului. Or acestea nu pot fi cercetate decât pe om.

4. Alopatia a căutat medicamentul care influențează un anume mecanism dereglat, după ce s-a cunoscut care este acest mecanism sau, de cele mai multe ori, se presupune că s-a cunoscut (terapie cauzală).

Homeopatia caută medicamentul care provoacă aceleași simptome ca cele prezentate de bolnav, căci acest medicament este singurul care poate determina reacția salutară a acestuia (terapie reacțională).

5. Alopatia urmărește standardizarea, în ideea creșterii aplicabilității.

În homeopatie tratamentul nu poate fi decât individualizat: se caută în permanență simptomele particulare bolnavului și nu specifice pentru boală.

Vă doresc multă sănătate și înțelepciune!

Articolul este pus la dispozitie de catre Farm. Alexandru-Remus Pinţa, Consilier farmaceutic MedFarm.

Mai multe articole puteti citi vizitand www.farmacistul.eu

Vă invităm să urmăriți interviul realizat cu Dna Dr. Mihaela Cremene în cadrul campaniei "TU CE ȘTII DESPRE MAMELE MINORE?"

Asociația SURYAM a lansat acest proiect pentru sensibilizarea comunității asupra nivelului ridical al sarcinilor în rândul mamelor minore.

Proiectul a primit o finanțare nerambursabilă din bugetul local al Municipiului Târgu Mureș, prin Directia de Asistenta Sociala Targu Mures. Farmacia Sociala este partener în acest proiect care își propune reducerea mortalității infantile și a deceselor materne, a nașterilor premature, a avorturilor, a sarcinilor nedorite și a abandonului copiilor.

„Am întâlnit în practică destul de multe adolescente care nu știau ce să facă, erau speriate, dar am întâlnit și tinere care își doreau cu ardoare un copil”, așa începe conversația cu medicul de familie Mihaela Cremene. O dualitate care are multe explicații deoarece fenomenul este complex, comportă elemente societale, de educație sexuală, tradiție.

Lipsa informațiilor sau procurarea lor din medii total greșite (vezi abundența lor pe canalele social media) se finalizează, deseori, cu dezastre. Iar educația sexuală este încă un tabu. Cum se vede el din cabinetul medicului?

Prin  numărul de sarcini la adolescente, fete speriate care își dau seama că sunt însărcinate la câteva luni distanță, mai mult, chiar un caz excepțional -  cu 3 săptămâni înainte de termen!

Pe partea cealaltă sunt tinerele din anumite comunități de rromi, unde tradiția impune nașterea și creșterea copiilor ca fiind cel mai important rol al unei femei. Iar multe domnișoare își asumă această menire de timpuriu.  „Am avut cazuri când mi se cereau pilule pentru forme, ca să fie apte de măritiș, pentru a procrea” spune Mihaela Cremene.

Dar aceste cazuri, deseori, sunt speciale. În aceste comunități, venirea copilului este o mare bucurie și mama este sprijinită de întreaga comunitate. Iar asta, dincolo de problemă, este foarte important.

Cert este că trupul unei tinere nu este pregătit pentru o asemenea povară. Coloana vertebrală poate prezenta deformări, pot exista tulburări de coagulare, debutul unui diabet, fetuși cu malformații.  Toate analizele necesare unei gravide au ca scop detectarea în termen util a acestor probleme, dar tinerele despre care vorbește Mihaela Cremene, întârzie să apară la ușa cabinetului pentru a-și evalua sănătatea.

O fac totuși după naștere, poate de frică, din conștientizarea responsabilității pe care au dobândit-o, din iubire pentru cel mic. Ce urmează mai departe este greu de descris, o viață de nevoi, poate chiar la limita sărăciei.

Și tot din cabinetul medicului de familie se vede, clar, lipsa campaniilor de prevenție, a grijii față de copiii care au părinți în străinătate și astfel sunt mai vulnerabili, jena profesorilor de a vorbi despre educația sexuală.

„Bucurați-vă de adolescența voastră, de această etapă minunată a vieții, nu săriți etape pentru că aceasta este cea mai minunată perioadă în care puteți trăi povești frumoase, lăsați grijile pentru mai târziu, vor veni” îndeamnă mesajul medicului Mihaela Cremene adresat tinerelor.

De mai bine de zece ani, România se află în topul ţărilor UE la numărul de mame sub 19 ani – peste 18.000. Ultimele statistici arată că, din 749 de mame cu vârsta sub 15 ani, 29 sunt deja la a doua naştere, iar cele mai multe vin din judeţul Mureş. România dă aproape un sfert – 23% – din totalul mamelor minore din UE, potrivit Eurostat. O explozie a acestor cazuri de mame minore s-a produs în anii imediat următori aderării la Uniunea Europeană, iar cifrele mari s-au menţinut.

Liberalizarea pieţei muncii şi posibilitatea de a munci în străinătate au făcut ca mulţi părinţi să plece la lucru afară, lăsând copiii în grija familiei extinse. În urma încheierii sesiunii de selecție a proiectelor de asistență socială care beneficiază de finanțare nerambursabilă din bugetul local al Municipiului Târgu Mureș, prin Direcția de Asistență Socială Târgu Mureș în baza Legii nr. 350/2005, Asociația SURYAM în parteneriat cu Farmacia SOCIALĂ va lansa în trimestrul partru al acestui an ziarul bilingv „Sănătatea-Egészség” – ediție dedicată exclusiv “Educaţiei în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii” cu realizarea unui conţinut adaptat pentru a scădea nivelul sarcinilor în rândul mamelor minore.

Proiectul, finanțat cu suma de 15,000 lei din bugetul local al Municipiului Târgu Mureș și cu o contribuție proprie din partea Asociației SURYAM în valoare de 5,000 lei, își propune tiparirea a minim 15.000 de exemplare din această publicație precum și diseminarea online a articolelor in format electronic și încheiera a mai multor parteneriate strategice instituționale.

“Prin sensibilizarea comunităţii asupra natalităţii în rândul mamelor minore, ținând cont de faptul că naşterile mamelor minore au implicaţii medicale, sociale, culturale, economice, demografice, cresterea nivelului de educatie în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii va conduce la combatere a sarcinii la vârste tinere si va avea, în consecinţă, ca efect reducerea mortalităţii infantile şi a deceselor materne, reducerea riscului transmiterii bolilor sexuale, a naşterilor premature, evitarea avorturilor, ocrotirea sănătăţii minorilor, prevenirea sarcinilor nedorite şi a abandonului copilului, asigurarea sănătăţii fizice şi psihice a viitorilor adulţi, dezvoltarea normală a tinerilor, dar şi a viitorilor lor copii şi pregătirea acestora să devină părinţi atunci când sunt capabili să aibă grijă de ei şi de copiii lor”, declara Marius Dumitrescu, managerul de proiect, președintele Asociației SURYAM.

Marius Dumitrescu este un antreprenor social și un om implicat în rezolvarea problemelor sociale ale comunității. „Tu ce știi despre mamele minore?” este cel mai recent proiect al său, menit să aducă în discuție problematica tinerelor mame în contextul general al vremurilor în care trăim.

„Când vorbim despre mamele minore mereu tindem să căutăm vinovați și nu realizăm că suntem cu toții vinovați, pentru că totul vine din propria educație”, așa pornește discuția cu Marius Dumitrescu, înflăcărat și energic. Implicarea sa într-o temă care nu este în aria sa de expertiză a venit ca un răspuns la o îngrijorare, o reacție firească când descoperi o problemă a societății, trecută cu vederea de cei mai mulți.

Totul a pornit, spune Marius, de la raportul organizației „Salvați Copiii”, a auzit cifre incredibil de mari pe fondul unui cumul de probleme sociale, iar îngrijorarea l-a făcut să preia inițiativa unei campanii de sensibilizare a comunității asupra nivelului ridicat al sarcinilor în rândul mamelor minore. Este convins că avem în societatea noastră false probleme de pudoare, refuzăm să vorbim despre educația sexuală în școli, dar copiii noștri se nasc cu telefonul și tableta în mână într-o societate unde informația, deseori eronată, abundă.

Cu zeci de ani în urmă, România făcea pași importanți în acest tip de educație, își amintește Marius, fost voluntar în cadrul unui proiect internațional care încuraja informarea elevilor despre HIV – SIDA. Alături de alți zeci de voluntari participa la sesiuni de informare a elevilor din școlile gimnaziale, iar acest dialog deschis, cu întrebări punctuale și răspunsuri clare la problemele de sexualitate erau bine primite de elevi. Atunci și nu acum.

Dar aceasta este doar o fațetă a problemei.  Antreprenorul vorbește despre sărăcie, abandon școlar, nașteri premature, probleme medicale, lipsa coeziunii în unele comunități, tradiții seculare în altele - „vorbim despre mamele minore, dar nu vedem contextul în care se întâmplă toate acestea”.

Marius Dumitrescu propune să ne uităm mai ales la viitor, la acele tinere care încă nu sunt mame minore, ne îndeamnă să acționăm preventiv prin multă informație corectă și empatie.

Ce mesaj are pentru o tânără mămică? Asociația Suryam și Farmacia Socială au ușile deschise pentru ajutor, oricând, tot ce trebuie să facă este să ceară ajutor. Îl va primi cu siguranță.