Priviţi! Se întâmplă în Estonia. În Estonia! Nu în Austria, nu în Elveţia, nu în Germania, nu în Franţa, nu în America, ci în Estonia!
Ce concluzii tragem din acest filmuleţ?
1. Vedem ce înseamnă reţetă electronică în adevăratul sens al cuvântului. Pacientul merge la medic, i se prescrie o medicaţie/reţetă care se introduce în sistem de către medic, i se explică cum trebuie urmat tratamentul şi aia e. Pacientul poate să-şi ridice medicamentele de la orice farmacie din ţară.
2. Avem nevoie de o singură carte de identitate. Degeaba ne cramponăm în privinţa buletinelor cu cip, dar după cum se vede sunt foarte folositoare. Nu avem nevoie de card de sănătate sau eu mai ştiu ce alt card. E de ajuns un card pe care să fie înregistrate toate datele.
3. Condiţiile de muncă ale farmaciştilor. Linişte, se poate discuta relaxat cu pacientul… Ia faceţi o comparaţie cu România! Mai ales cu farmaciile amplasate pe lângă zonele aglomerate.
Cum se întâmplă în România?
1. Ce înseamnă reţetă electronică? Noi am perceput reţeta electronică fix ca pe cea de dinaintea ei. Adică în loc să se trimită doar online, pacientul primeşte şi o foaie cu care face dovada că medicul i-a dat un tratament. Deci la noi reţeta e şi online şi offline, astfel încât la sfârşit de lună se adună în farmacie fix acelaşi vraf de maculatură. Chiar foloseşte la ceva toată maculatura aia?
Doi la mână, la noi pacientul nu poate să-şi ridice medicamentele din orice judeţ, ci doar din cel de reşedinţă. Stupid şi aberant!
2. Pe lângă foaia primită de la medic, denumită impropriu reţetă electronică, pacientul mai trebuie să aibă asupra sa şi o carte de identitate/buletin. Dacă nu are, nu primeşte nimic! După ce face dovada că el e pacientul în cauză, sau, după caz, e împuternicit să primească medicamentele, mai trebuie să se semneze. În loc să uşureze munca farmacistului şi să micşoreze timpul de aşteptare al pacientului, toate aceste proceduri – în mod normal şi logic, inutile – îngreunează şi mai mult procesul de eliberare al medicamentului/medicamentelor. Măcar înainte nu exista şi partea de online, de care acum e musai să ţii cont. Dacă cumva se face să nu meargă online-ul, mici sunt şansele ca pacientul să primească vreun medicament.
3. Aţi fost vreodată prin farmaciile de pe lângă pieţe, gări, staţii de tramvai/autobuz şamd? Nu poţi respira înăuntru de câtă lume e, iar gălăgia şi îmbulzeala sunt la ele acasă. Bineînţeles, totul datorită gradului înalt de civilizaţie al poporului român. Când intri într-o astfel de farmacie parcă intri într-un stup de albine. Desigur, toată acestă năloagă provoacă satisfacţie maximă deţinătorilor de farmacii, care atunci când nu aud murmurul devin panicarzi şi încep să arunce cu afirmaţii de genul “nimeni nu munceşte în farmacia asta!”.
Din păcate în România actuală nu putem discuta de consilierea pacientului. Probabil doar în farmaciile din cartierele liniştite sau de la sate/comune, că în rest nici nu încape în discuţie să stai de vorbă – profesional, desigur – cu pacientul.
Articolul este pus la dispozitie de catre Farm. Alexandru-Remus Pinţa, Consilier farmaceutic MedFarm.
Mai multe articole puteti citi vizitand www.farmacistul.eu
