(N.R. Felicia Lirca a ocupat functia de Director de Ingrijiri la SCJU pana in data de 1 aprilie 2014, interviul fiind realizat in luna februarie 2014)

”Se poate lucra şi în condiţii mai dificile, implicându-ne mai mult ca fiinţă în îngrjirea bolnavului”, susţine asistentul medical Felicia Lirca.  Este îndemnul pe care, cu optimism şi încredere, îl repetă mereu angajaţilor din subordine, dar şi elevilor cărora le călăuzeşte încă paşii.

Reporter: Asistent medical de profesie, dascăl, director de îngrijiri medicale. Cum a început povestea Feliciei Lircă în sistemul sanitar?

Felicia Lircă: Povestea a început cu mulţi ani în urmă, probabil din copilărie, odată cu orientarea pe care mi-au dat-o părinţii, în special mama mea. Ea m-a îndemnat spre cariera de asistent medical. Am fost un copil ascultător şi am zis: fac Liceul Sanitar. Asta a fost în 1982. Încă din timpul liceului, făcând practică în spital, mi-am dat seama că îmi place meseria de asistent medical.  Am terminat Liceul în 1986, la 18 ani, când  m-am şi angajat la Clinica de Ortopedie şi Traumatologie II condusă de prof. dr. Ciugudeanu Constantin.

În Clinica de Ortopedie am lucrat 15 ani, unde am avut şansa să întâlnesc un colectiv extraordinar. Pot să spun că datorită acelui colectiv sunt cine sunt astăzi. Au fost oameni deosebiţi, profesionişti adevăraţi, care au avut răbdare cu noi, ca tineri absolvenţi, ne-au răspuns întrebărilor, au fost alături de noi. Ne-am perfecţionat alături de ei şi am fost ca o familie. Dincolo de condiţiile în care te dezvolţi,  trebuie să te naşti pentru o asemenea meserie, este nevoie de empatie, de suflet. Ulterior am simţit nevoia să mă perfecţionez, iar între anii 1990 şi 1993 am urmat şi absolvit cursurile Şcolii Postliceale Sanitare ”Gheorghe Marinescu” din Tîrgu-Mureş.

Reporter: După 15 ani în Clinica de Ortopedie, ce a urmat?

Felicia Lirca: După 15 ani am simţit că vreau mai mult, am simţit un impuls interior de a pleca. Şi prima dorinţă a fost să transmit cunoştinţele mele altora. Am fost solicitată să predau ca instructor de tehnica îngrijirii bolnavului la şcolile postliceale sanitare din oraş, la Grupul Şcolar ”Gheorghe Marinescu”, Şcoala Postliceală ”Dimitrie Cantemir”, Şcoala Postliceală ”Carol Davila”.

Asta a fost în 2000. Pe parcursul a 10 ani, până în 2010, am desfăşurat  activitate didactică la aceste şcoli. A fost o perioadă frumoasă, mi-am dat seama că îmi place enorm să comunic cu tinerii, să le transmit ceea ce eu ştiu, să-i învăţ tehnicile corect.

Asistenţa medicală am continuat-o la Direcţia de Sănătate Publică, în Compartimenul Managementul Îngrijirilor de Sănătate, un compartiment care coordona activitatea asistenţilor medicali din judeţ, precum şi asistenţa medicală comunitară din judeţ.  În această perioadă am absolvit şi Facultatea de Management a Universităţii Petru Maior din Tîrgu-Mureş şi apoi un masterat în resurse umane.

Reporter: A existat sau mai bine spus există deschiderea totală a tinerilor pentru studiu?

Felicia Lirca: Da, mai există. Desigur, cei care se înscriu îşi doresc să lucreze în acest domeniu. Sunt deja majori şi ştiu ce vor să facă. Nu e ca pe vremea mea, când a ales mama pentru mine. Mulţi doresc să devină asistenţi şi pentru a lucra în străinătate, au diverse motivaţii.

Reporter: Continuaţi să predaţi şi în prezent?

Felicia Lirca: Din 2010, de când am devenit director de îngrijiri la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu-Mureş, am renunţat parţial, deoarece funcţia mă solicită, timpul nu-mi mai permite. Sunt „pentru”  calitate în orice activitate, mă retrag atunci când simt că nu mai pot să dau tot ceea ce am mai bun în mine.  Mai păstrez o relaţie de colaborare în activitatea de coordonare stagii clinice în spital.

Reporter: Aveţi un motto pe care l-aţi insuflat elevilor d-voastră?

Felicia Lirca: Iubeşte-te pe tine însuţi şi iubeşte-i şi pe ceilalţi ca pe tine însuţi.

Reporter: A fost o provocare funcţia de director de îngrijiri medicale într-un spital precum Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu-Mureş? Mai ales că lipsa de personal persistă, atrăgând după sine greutăţile în practica medicală curentă.

Felicia Lirca: Desigur, orice schimbare importantă în viaţa unui om, este o provocare cel puţin interesantă. Faptul că am ajuns director de îngrijiri nu se datorează  unei dorinţe personale. Pur şi simplu mi s-a propus, „a venit” zic eu, datorită experienţei pe care am avut-o, a activităţilor multiple şi diverse desfăşurate în domeniul medical,  respectului faţă de colegi, superiori şi nu în ultimul rând, pentru cei aflaţi în suferinţă.

A fost o propunere pe care nu am refuzat-o. Am reflectat o perioadă, ştiam că este o mare schimbare şi responsabilitate, dar mă simţeam pregătită pentru această funcţie.

A însemnat şi înseamnă o mare provocare, dar şi o oportunitate de a te dezvolta, de a cunoaşte oameni noi, de a schimba nişte lucruri în sistem, de a încerca să asiguri un echilibru, cel puţin la nivel de atitudine şi comportament al personalului din subordine. Pentru mine este un obiectiv principal  să-i fac pe oameni să înţeleagă că atitudinea şi comportamentul reprezintă mai mult de 50% din activitate în acest domeniu. Am vrut să arăt oamenilor că se poate lucra şi în condiţii mai dificile, implicându-ne mai mult, noi ca persoane, ca fiinţe, în îngrjirea bolnavului.

Reporter: Aţi reuşit să faceţi o schimbare în acest sens?

Felicia Lirca: Da, se simte un progres la nivelul colectivului pe care îl conduc, prin o mai bună reacţie şi atenţie faţă de pacienţi, reflectată în rezultatele chestionarelor de satisfacţie aplicate periodic, pacienţilor. Asistentul medical este „coloana vertebrală” a sistemului sanitar, asigurând permanenţa şi continuitatea. Deficitul de personal este încă o problemă, dar datorită existenţei unor cadre medicale competente şi implicate, facem faţă standardelor de calitate în ceea ce priveşte îngrijirea şi satisfacţia pacientului.

Reporter: Care este condiţia asistentului medical în zilele noastre, raportându-ne la problemele existente în sistemul sanitar?

Felicia Lirca: Munca de asistent medical nu este una uşoară. Ne ocupăm cu omul în momentele lui de vulnerabilitate maximă, cu omul bolnav. Mereu am dat exemplu elevilor mei şi îi atenţionam, să ştie de la început ce meserie şi-au ales. Nu este totuna să lucrezi într-un mediu natural sau într-un mediu în care există suferinţă. Este greu din punct de vedere psihic pentru ei. Încordarea psihică, absenţa din mediul familial în anumite momente importante ale anului, munca în ture, este extenuantă pe termen lung.

Reporter: Sunteţi membru în Consiliul Judeţean OAMGMAMR Mureş. Pentru ce militaţi?

Felicia Lirca: De regulă milităm pentru condiţii optime de muncă la nivelul tuturor secţiilor, compartimentelor, serviciilor,  materiale sanitare moderne, reabilitare secţii şi nu în ultimul rând stimularea financiară pe măsura responsabilităţii acestei profesii nobile.

Reporter: Are OAMGMAMR Mureş vocea necesară pentru acest lucru?

Felicia Lirca: Da, desigur. Ordinul este o organizaţie puternică,  la nivelul judueţului Mureş şi reprezntativă la nivel central. Are peste 6000 de membri şi un birou executiv format din asistenţi medicali valoroşi, care militează pentru drepturile asistenţilor medicali. Se organizează cursuri de educaţie medicală continuă pentru asistenţi medicali, fără taxă de participare. Suntem singurul judeţ din ţară unde cursurile se fac gratuit

Reporter: Femeia de carieră are timp şi pentru viaţa de familie?

Felicia Lirca: Nu am neglijat niciodată familia. Desigur, am fost femeia 3 în 1 sau 5 în 1, uneori, pentru a putea face faţă şi provocărilor din viaţa de familie. Am crescut un băiat care are 24 de ani.

În ultimii ani m-am putut dedica mai mult carierei, de vreme ce băiatul se descurcă şi singur. Este solist de muzică populară. S-a născut cu acest dar, i-a plăcut de mic. Eu, ca mamă, l-am susţinut, promovat, l-am lăsat să se dezvolte. Sunt o femeie împlinită.

Reporter: Ce aţi reuşit să învăţaţi de-a lungul carierei de la elevii şi pacienţii dumneavoastră?

Felicia Lirca: Am învăţat că problemele pot fi oportunităţi de a ne depăţi limitele, că schimbarea începe întotdeauna cu mine, că se poate oricând  mai mult decât ţi-ai imaginat.

Am învăţat că NOI OAMENII suntem mai importanţi decât orice.

Am înţeles ce frumos este SĂ FIU OM, şi să fi putut experimenta tot ce am experimentat.

Autor: Arina Moldovan

Vă invităm să urmăriți interviul realizat cu Dna Dr. Mihaela Cremene în cadrul campaniei "TU CE ȘTII DESPRE MAMELE MINORE?"

Asociația SURYAM a lansat acest proiect pentru sensibilizarea comunității asupra nivelului ridical al sarcinilor în rândul mamelor minore.

Proiectul a primit o finanțare nerambursabilă din bugetul local al Municipiului Târgu Mureș, prin Directia de Asistenta Sociala Targu Mures. Farmacia Sociala este partener în acest proiect care își propune reducerea mortalității infantile și a deceselor materne, a nașterilor premature, a avorturilor, a sarcinilor nedorite și a abandonului copiilor.

„Am întâlnit în practică destul de multe adolescente care nu știau ce să facă, erau speriate, dar am întâlnit și tinere care își doreau cu ardoare un copil”, așa începe conversația cu medicul de familie Mihaela Cremene. O dualitate care are multe explicații deoarece fenomenul este complex, comportă elemente societale, de educație sexuală, tradiție.

Lipsa informațiilor sau procurarea lor din medii total greșite (vezi abundența lor pe canalele social media) se finalizează, deseori, cu dezastre. Iar educația sexuală este încă un tabu. Cum se vede el din cabinetul medicului?

Prin  numărul de sarcini la adolescente, fete speriate care își dau seama că sunt însărcinate la câteva luni distanță, mai mult, chiar un caz excepțional -  cu 3 săptămâni înainte de termen!

Pe partea cealaltă sunt tinerele din anumite comunități de rromi, unde tradiția impune nașterea și creșterea copiilor ca fiind cel mai important rol al unei femei. Iar multe domnișoare își asumă această menire de timpuriu.  „Am avut cazuri când mi se cereau pilule pentru forme, ca să fie apte de măritiș, pentru a procrea” spune Mihaela Cremene.

Dar aceste cazuri, deseori, sunt speciale. În aceste comunități, venirea copilului este o mare bucurie și mama este sprijinită de întreaga comunitate. Iar asta, dincolo de problemă, este foarte important.

Cert este că trupul unei tinere nu este pregătit pentru o asemenea povară. Coloana vertebrală poate prezenta deformări, pot exista tulburări de coagulare, debutul unui diabet, fetuși cu malformații.  Toate analizele necesare unei gravide au ca scop detectarea în termen util a acestor probleme, dar tinerele despre care vorbește Mihaela Cremene, întârzie să apară la ușa cabinetului pentru a-și evalua sănătatea.

O fac totuși după naștere, poate de frică, din conștientizarea responsabilității pe care au dobândit-o, din iubire pentru cel mic. Ce urmează mai departe este greu de descris, o viață de nevoi, poate chiar la limita sărăciei.

Și tot din cabinetul medicului de familie se vede, clar, lipsa campaniilor de prevenție, a grijii față de copiii care au părinți în străinătate și astfel sunt mai vulnerabili, jena profesorilor de a vorbi despre educația sexuală.

„Bucurați-vă de adolescența voastră, de această etapă minunată a vieții, nu săriți etape pentru că aceasta este cea mai minunată perioadă în care puteți trăi povești frumoase, lăsați grijile pentru mai târziu, vor veni” îndeamnă mesajul medicului Mihaela Cremene adresat tinerelor.

De mai bine de zece ani, România se află în topul ţărilor UE la numărul de mame sub 19 ani – peste 18.000. Ultimele statistici arată că, din 749 de mame cu vârsta sub 15 ani, 29 sunt deja la a doua naştere, iar cele mai multe vin din judeţul Mureş. România dă aproape un sfert – 23% – din totalul mamelor minore din UE, potrivit Eurostat. O explozie a acestor cazuri de mame minore s-a produs în anii imediat următori aderării la Uniunea Europeană, iar cifrele mari s-au menţinut.

Liberalizarea pieţei muncii şi posibilitatea de a munci în străinătate au făcut ca mulţi părinţi să plece la lucru afară, lăsând copiii în grija familiei extinse. În urma încheierii sesiunii de selecție a proiectelor de asistență socială care beneficiază de finanțare nerambursabilă din bugetul local al Municipiului Târgu Mureș, prin Direcția de Asistență Socială Târgu Mureș în baza Legii nr. 350/2005, Asociația SURYAM în parteneriat cu Farmacia SOCIALĂ va lansa în trimestrul partru al acestui an ziarul bilingv „Sănătatea-Egészség” – ediție dedicată exclusiv “Educaţiei în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii” cu realizarea unui conţinut adaptat pentru a scădea nivelul sarcinilor în rândul mamelor minore.

Proiectul, finanțat cu suma de 15,000 lei din bugetul local al Municipiului Târgu Mureș și cu o contribuție proprie din partea Asociației SURYAM în valoare de 5,000 lei, își propune tiparirea a minim 15.000 de exemplare din această publicație precum și diseminarea online a articolelor in format electronic și încheiera a mai multor parteneriate strategice instituționale.

“Prin sensibilizarea comunităţii asupra natalităţii în rândul mamelor minore, ținând cont de faptul că naşterile mamelor minore au implicaţii medicale, sociale, culturale, economice, demografice, cresterea nivelului de educatie în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii va conduce la combatere a sarcinii la vârste tinere si va avea, în consecinţă, ca efect reducerea mortalităţii infantile şi a deceselor materne, reducerea riscului transmiterii bolilor sexuale, a naşterilor premature, evitarea avorturilor, ocrotirea sănătăţii minorilor, prevenirea sarcinilor nedorite şi a abandonului copilului, asigurarea sănătăţii fizice şi psihice a viitorilor adulţi, dezvoltarea normală a tinerilor, dar şi a viitorilor lor copii şi pregătirea acestora să devină părinţi atunci când sunt capabili să aibă grijă de ei şi de copiii lor”, declara Marius Dumitrescu, managerul de proiect, președintele Asociației SURYAM.

Marius Dumitrescu este un antreprenor social și un om implicat în rezolvarea problemelor sociale ale comunității. „Tu ce știi despre mamele minore?” este cel mai recent proiect al său, menit să aducă în discuție problematica tinerelor mame în contextul general al vremurilor în care trăim.

„Când vorbim despre mamele minore mereu tindem să căutăm vinovați și nu realizăm că suntem cu toții vinovați, pentru că totul vine din propria educație”, așa pornește discuția cu Marius Dumitrescu, înflăcărat și energic. Implicarea sa într-o temă care nu este în aria sa de expertiză a venit ca un răspuns la o îngrijorare, o reacție firească când descoperi o problemă a societății, trecută cu vederea de cei mai mulți.

Totul a pornit, spune Marius, de la raportul organizației „Salvați Copiii”, a auzit cifre incredibil de mari pe fondul unui cumul de probleme sociale, iar îngrijorarea l-a făcut să preia inițiativa unei campanii de sensibilizare a comunității asupra nivelului ridicat al sarcinilor în rândul mamelor minore. Este convins că avem în societatea noastră false probleme de pudoare, refuzăm să vorbim despre educația sexuală în școli, dar copiii noștri se nasc cu telefonul și tableta în mână într-o societate unde informația, deseori eronată, abundă.

Cu zeci de ani în urmă, România făcea pași importanți în acest tip de educație, își amintește Marius, fost voluntar în cadrul unui proiect internațional care încuraja informarea elevilor despre HIV – SIDA. Alături de alți zeci de voluntari participa la sesiuni de informare a elevilor din școlile gimnaziale, iar acest dialog deschis, cu întrebări punctuale și răspunsuri clare la problemele de sexualitate erau bine primite de elevi. Atunci și nu acum.

Dar aceasta este doar o fațetă a problemei.  Antreprenorul vorbește despre sărăcie, abandon școlar, nașteri premature, probleme medicale, lipsa coeziunii în unele comunități, tradiții seculare în altele - „vorbim despre mamele minore, dar nu vedem contextul în care se întâmplă toate acestea”.

Marius Dumitrescu propune să ne uităm mai ales la viitor, la acele tinere care încă nu sunt mame minore, ne îndeamnă să acționăm preventiv prin multă informație corectă și empatie.

Ce mesaj are pentru o tânără mămică? Asociația Suryam și Farmacia Socială au ușile deschise pentru ajutor, oricând, tot ce trebuie să facă este să ceară ajutor. Îl va primi cu siguranță.