Schimbarea mentalităților este un proces greoi, lent și va mai dura ceva până ce ideile împământenite și frazele de genul ”așa a fost și până acum, de ce să nu mergem așa înainte?” vor fi eliminate și schimbate cu altele, gen ”hai să încercăm și ceva nou”. Acest gen de mentalitate se regăsește în multe sectoare de activitate din România. Schimbarea de mentalități este necesară și pentru menținerea unui standard ridicat al calității în spitale, pentru
că pacientul care cotizează la sistemul de asigurări are dreptul să fie tratat corect, să beneficieze de condiții în spital, de medicamente și materiale sanitare etc.

Există de toate la un control-mănuși, medicamente, prosoape, soluții de curățenie, chiar și curățenie- apoi, după control, dispar nevăzute ca duhul din lampa lui Aladdin. Menținerea calității înseamnă să le
ai pe toate și să le oferi mereu pacienților, nu sporadic. Recent, am fost într-un spital pentru un interviu cu un medic. Am ajuns la ușa biroului său, pe secție. Nu era în birou iar asistenta m-a poftit frumos să aștept pe coridor, mai aproape de ieșirea de pe secție. În așteptarea medicului rătăceam privirea în jur, atentă la activitățile ce se derulau, inclusiv o urmăream pe asistenta care se plimba de colo colo, cu o energie de invidiat, când într-un salon când în altul, când într-un birou unde intrau și alte asistente și medici. Toate aveau ușile deschise și din hol puteam vedea ce se întâmplă. În cele 20 de minute de așteptare, asistenta, cu aceeași pereche de mănuși pe mână, fără să le dea jos, a răsfoit un document la birou, s-a deplasat apoi în salon să ia jos o perfuzie de la un pacient, a manevrat telefonul, și-a reluat activitatea la condică, apoi iar s-a ridicat și s-a dus să pună o perfuzie la un alt pacient. Mă gândesc câte bacterii s-au plimbat de colo colo purtate de o singură pereche de mănuși cu care s-au făcut și câteva manevre medicale?

Este etic, conform regulilor și protocoalelor? Schimbarea de mentalități este necesară și atunci când vine vorba de siguranța datelor pacientului. Implementarea Regulamentului General privind Protecția Datelor, un
set de reguli europene care au fost făcute cu cap de către experți, a fost luat în serios prea puțin, atât în ceea ce privește planul de conformare, luarea de măsuri pentru securitatea cibernetică, cât și pentru informarea
pacienților. De când a intrat în vigoare Regulamentul, în câte locuri am avut nevoie să merg pentru o problemă de sănătate, anul trecut, mi se vâra un formular sub nas pe care să îl semnez. Altul decât cel pentru consimțământ. Ok, dar ce semnez? Un Regulament,  așa se cere, fără să mi se dea alte explicații. Schimbarea mentalității ar trebui de aici să porneasc ă, să i se e xplice pacientului ce se vr ea cu formularul ăla, să fie ins truiți angajații de ce există acel Regulament, să existe o persoană în unitatea sanitară care să instruiască angajații și să existe deschidere din partea operatorului de date, adică conducerea spitalului, pentru implementarea ca la carte a unui Regulament european. În vara acestui an spitalele au fost ținta unor atacuri cibernetice. Și se pare că nu a fost prima dată, în trecut existând și plata recompensei pentru recuperarea datelor. Însă aplecarea asupra problemei,  implementarea unui set de măsuri și prin aloc are financiară și resursă umană, instruire pot fi e vitate astfel de situații, însă și aces te demers ține tot de o  schimbare de mentalitate.

În sectorul sanitar schimbarea mentalităților a cunoscut o e voluție ascendentă în ultimii ani, dar mai este mult de muncă.

Australia este prima țară din lume care va eradica cancerul de col uterin, printr-o program susținut de vaccinare împotriva HPV și dublat de o informare a populației privind beneficiile vaccinării pe termen lung. Practic, cancerul de col uterin ar deveni o boală rară în această parte a lumii. Aici s-a ajuns ca mortalitatea prin cancer de col uterin să scadă, ajungând la 250 de cazuri pe an, în condițiile în care în țări precum Marea Britanie să fie de 900 de cazuri pe an, în Japonia 2800 de cazuri, Statele Unite ale Americii 4200, China 31.000 de cazuri, Africa Subsahariană 50.000 iar în India 74.000. În România, în 2017, incidența cazurilor noi de cancer era de 31,9 cazuri la 100.000 de locuitori. Un număr mare. Iar în 2016 se înregistrau 15,8 decese la 100.000 de locuitori. În multe țări ale lumii a fost inclusă vaccinarea HPV în programul național de vaccinare eficiența fiind dovedită prin reducerea leziunilor precanceroase
În urmă cu puțin timp Ministerul Sănătății a anunțat că din luna ianuarie 2020 va demara campania de vaccinare la fetele cu vârsta cuprinsă între 11 și 14 ani, care au solicitat în anii 2017 și 2018 vaccinarea la cabinetul medicilor de familie. Ultima campanie de vaccinare, derulată în urmă cu 8-9 ani de zile a fost un eșec. Mii de doze de vaccin au expirat în depozitele Direcțiilor de Sănătate Publică, campania de informare a stagnat și totul a intrat într-un con de umbră. Doar cazurile noi de cancer de col uterin au rămas în atenția publicului.
În luna octombrie, participam la lansarea a două proiecte cu finanțare europeană, derulate de Institutul Oncologic Cluj Napoca, unul dintre ele vizând screeningul cancerului de col uterin, în care se integrează testarea HPV ce se va realiza înaintea frotiului cervical Babeș Papa Nicolau. Mai exact, prin acest proiect se dorește crearea unor modele de bune practici care să revigoreze actualul Program Național de Screening al cancerului de col uterin, despre care însuși coordonatorul său susține că are nevoie să fie îmbunătățit. În plus, se va mege în paralel, screeningul cu vaccinarea HPV în mediile defavorizate.
Se spune că riscul de cancer poate fi redus cu 40-70% prin vaccinare, cu condiția să fie acoperit un procent de 70% din populația eligibilă. Pentru aceasta, în cadrul proiectului, se va face o amplă campanie de informare.
Revenind la campania de vaccinare a Ministerului Sănătății, s-a precizat că aceasta va fi precedată de o campanie de informare și conștientizare a publicului cu privire la pericolul reprezentat de HPV și protecția oferită de vaccin, dar și pentru susținerea medicilor și a farmaciștilor privind transmiterea corectă și clară a informațiilor despre vaccinarea HPV. Este nevoie de conlucrare între specialiști și populație pentru ca ținta Organizației Mondiale a Sănătății, de eliminare a infecției cu HPV, să fie atinsă.

Anul 2018 a fost anul în care, din cauza unor probleme de sănătate, medicul meu de familie m-a văzut mai mult decât în toți anii în care sunt înscrisă la el pe listă. Însă în ciuda deselor telefoane date atunci când simțeam nevoia unor sfaturi medicale, a deselor controale niciodată nu a pregetat să mă trateze cu mult calm, atenție, empatie, să-mi ofere sfaturile necesare, lucru care de altfel te aștepți să îl primești de la medicul tău de
familie, care te cunoaște mai bine decât orice medic din altăspecialitate.

Pe bună dreptate se spune că este poarta de acces a pacientului spre sistemul sanitar, este locul de unde pacientul începe traiectoria spre sistem și locul unde se întoarce în final pentru monitorizarea continuă.
Este motivul pentru care medicina de familie ar trebui ridicată la rang de cinste, nu doar verbal, ci și scriptic și faptic.

Din păcate, în România piramida este inversată, și acest lucru nu este doar în detrimentul medicului de familie ci mai ales al pacientului, el are cel mai mult de pierdut.

În bugetul alocat pentru 2019 a crescut finanțarea pentru medicina de familie la 2,63 miliarde lei, cu o creștere față de execuția de anul trecut de peste 500 milioane lei. Mult, puțin? La această întrebare pot doar medicii de familie să răspundă. Cert este că România înregistrează un deficit de medici de familie, mulți în mediul rural, și chiar dacă există autorități locale care ar pune la dispoziția acestora spațiu pentru muncă, locuințe de serviciu, posturile rămân în continuare vacante. Oare de ce? Anul trecut s-a efectuat majorarea salarială a medicilor și asistentelor din unitățile sanitare, majorare care a condus la migrarea asistentelor din cabinetele de medicină de familie spre un job mai bine plătit în spital.

Cum funcționează un cabinet de medicină de familie fără asistent medical? Ministerul Sănătății a organizat la data de 27 ianuarie 2019 redistribuirea candidaților la concursul național de Rezidențiat. Pe locurile
rămase neocupate în sesiunea din 18.11 2018, rămăseseră 170 de locuri la medicină de familie, din totalul de 269 din toate specialitățile publicate. După finalizarea sesiunii de redistribuire din 27. 01.2019 rămăseseră
neocupate 130 de locuri la medicină de familie din totalul de 193 și din alte specialități rămase. Acest lucru înseamnă că există deja tot mai puțin interes pentru medicina de familie din partea absolvenților de
medicină. Din cauza condițiilor de muncă se alege și migrarea, apoi există pensionările și astfel se creează un deficit și mai mare de medici de familie.

Harta localităților în care pacienții au nevoie de mai mulți medici de familie, publică pe site-ul Societății Naționale de Medicina de Familie, este înroșită de bulinele ce indică localitățile fără medici de familie. Și trendul probabil va continua. Poate o parte dintre medicii de familie, care mai au mult până la pensionare, se vor orienta spre alte specialități, dar rămâne întrebarea cum rămâne cu pacientul român? La cine va apela? Probabil tot la Unitățile de Primiri Urgențe cum face și acum. Știu, este blamat acest lucru pentru că îngreunează activitatea de aici, pacienții știu că își pot face la UPU o analiză gratuită, este cea mai frecventă frază pe care o aud, dar oare cine este de vină de lipsa de educație a pacienților și de numărul limitat de consultații la medicul de familie astfel încât asistența medicală a pacientului să înceapă de la bază, de la medicina de familie, iar la vârful piramidei să ajungă cazurile complexe? Rămâne, totuși, întrebarea.