Schimbarea mentalităților este un proces greoi, lent și va mai dura ceva până ce ideile împământenite și frazele de genul ”așa a fost și până acum, de ce să nu mergem așa înainte?” vor fi eliminate și schimbate cu altele, gen ”hai să încercăm și ceva nou”. Acest gen de mentalitate se regăsește în multe sectoare de activitate din România. Schimbarea de mentalități este necesară și pentru menținerea unui standard ridicat al calității în spitale, pentru
că pacientul care cotizează la sistemul de asigurări are dreptul să fie tratat corect, să beneficieze de condiții în spital, de medicamente și materiale sanitare etc.

Există de toate la un control-mănuși, medicamente, prosoape, soluții de curățenie, chiar și curățenie- apoi, după control, dispar nevăzute ca duhul din lampa lui Aladdin. Menținerea calității înseamnă să le
ai pe toate și să le oferi mereu pacienților, nu sporadic. Recent, am fost într-un spital pentru un interviu cu un medic. Am ajuns la ușa biroului său, pe secție. Nu era în birou iar asistenta m-a poftit frumos să aștept pe coridor, mai aproape de ieșirea de pe secție. În așteptarea medicului rătăceam privirea în jur, atentă la activitățile ce se derulau, inclusiv o urmăream pe asistenta care se plimba de colo colo, cu o energie de invidiat, când într-un salon când în altul, când într-un birou unde intrau și alte asistente și medici. Toate aveau ușile deschise și din hol puteam vedea ce se întâmplă. În cele 20 de minute de așteptare, asistenta, cu aceeași pereche de mănuși pe mână, fără să le dea jos, a răsfoit un document la birou, s-a deplasat apoi în salon să ia jos o perfuzie de la un pacient, a manevrat telefonul, și-a reluat activitatea la condică, apoi iar s-a ridicat și s-a dus să pună o perfuzie la un alt pacient. Mă gândesc câte bacterii s-au plimbat de colo colo purtate de o singură pereche de mănuși cu care s-au făcut și câteva manevre medicale?

Este etic, conform regulilor și protocoalelor? Schimbarea de mentalități este necesară și atunci când vine vorba de siguranța datelor pacientului. Implementarea Regulamentului General privind Protecția Datelor, un
set de reguli europene care au fost făcute cu cap de către experți, a fost luat în serios prea puțin, atât în ceea ce privește planul de conformare, luarea de măsuri pentru securitatea cibernetică, cât și pentru informarea
pacienților. De când a intrat în vigoare Regulamentul, în câte locuri am avut nevoie să merg pentru o problemă de sănătate, anul trecut, mi se vâra un formular sub nas pe care să îl semnez. Altul decât cel pentru consimțământ. Ok, dar ce semnez? Un Regulament,  așa se cere, fără să mi se dea alte explicații. Schimbarea mentalității ar trebui de aici să porneasc ă, să i se e xplice pacientului ce se vr ea cu formularul ăla, să fie ins truiți angajații de ce există acel Regulament, să existe o persoană în unitatea sanitară care să instruiască angajații și să existe deschidere din partea operatorului de date, adică conducerea spitalului, pentru implementarea ca la carte a unui Regulament european. În vara acestui an spitalele au fost ținta unor atacuri cibernetice. Și se pare că nu a fost prima dată, în trecut existând și plata recompensei pentru recuperarea datelor. Însă aplecarea asupra problemei,  implementarea unui set de măsuri și prin aloc are financiară și resursă umană, instruire pot fi e vitate astfel de situații, însă și aces te demers ține tot de o  schimbare de mentalitate.

În sectorul sanitar schimbarea mentalităților a cunoscut o e voluție ascendentă în ultimii ani, dar mai este mult de muncă.

Anul 2018 a fost anul în care, din cauza unor probleme de sănătate, medicul meu de familie m-a văzut mai mult decât în toți anii în care sunt înscrisă la el pe listă. Însă în ciuda deselor telefoane date atunci când simțeam nevoia unor sfaturi medicale, a deselor controale niciodată nu a pregetat să mă trateze cu mult calm, atenție, empatie, să-mi ofere sfaturile necesare, lucru care de altfel te aștepți să îl primești de la medicul tău de
familie, care te cunoaște mai bine decât orice medic din altăspecialitate.

Pe bună dreptate se spune că este poarta de acces a pacientului spre sistemul sanitar, este locul de unde pacientul începe traiectoria spre sistem și locul unde se întoarce în final pentru monitorizarea continuă.
Este motivul pentru care medicina de familie ar trebui ridicată la rang de cinste, nu doar verbal, ci și scriptic și faptic.

Din păcate, în România piramida este inversată, și acest lucru nu este doar în detrimentul medicului de familie ci mai ales al pacientului, el are cel mai mult de pierdut.

În bugetul alocat pentru 2019 a crescut finanțarea pentru medicina de familie la 2,63 miliarde lei, cu o creștere față de execuția de anul trecut de peste 500 milioane lei. Mult, puțin? La această întrebare pot doar medicii de familie să răspundă. Cert este că România înregistrează un deficit de medici de familie, mulți în mediul rural, și chiar dacă există autorități locale care ar pune la dispoziția acestora spațiu pentru muncă, locuințe de serviciu, posturile rămân în continuare vacante. Oare de ce? Anul trecut s-a efectuat majorarea salarială a medicilor și asistentelor din unitățile sanitare, majorare care a condus la migrarea asistentelor din cabinetele de medicină de familie spre un job mai bine plătit în spital.

Cum funcționează un cabinet de medicină de familie fără asistent medical? Ministerul Sănătății a organizat la data de 27 ianuarie 2019 redistribuirea candidaților la concursul național de Rezidențiat. Pe locurile
rămase neocupate în sesiunea din 18.11 2018, rămăseseră 170 de locuri la medicină de familie, din totalul de 269 din toate specialitățile publicate. După finalizarea sesiunii de redistribuire din 27. 01.2019 rămăseseră
neocupate 130 de locuri la medicină de familie din totalul de 193 și din alte specialități rămase. Acest lucru înseamnă că există deja tot mai puțin interes pentru medicina de familie din partea absolvenților de
medicină. Din cauza condițiilor de muncă se alege și migrarea, apoi există pensionările și astfel se creează un deficit și mai mare de medici de familie.

Harta localităților în care pacienții au nevoie de mai mulți medici de familie, publică pe site-ul Societății Naționale de Medicina de Familie, este înroșită de bulinele ce indică localitățile fără medici de familie. Și trendul probabil va continua. Poate o parte dintre medicii de familie, care mai au mult până la pensionare, se vor orienta spre alte specialități, dar rămâne întrebarea cum rămâne cu pacientul român? La cine va apela? Probabil tot la Unitățile de Primiri Urgențe cum face și acum. Știu, este blamat acest lucru pentru că îngreunează activitatea de aici, pacienții știu că își pot face la UPU o analiză gratuită, este cea mai frecventă frază pe care o aud, dar oare cine este de vină de lipsa de educație a pacienților și de numărul limitat de consultații la medicul de familie astfel încât asistența medicală a pacientului să înceapă de la bază, de la medicina de familie, iar la vârful piramidei să ajungă cazurile complexe? Rămâne, totuși, întrebarea.

Conform articolului Dnei Sef. Lucr. Dr. Daniela Felecan, colectarea medicamentelor neutilizate sau expirate de la populatie este mai intai de toate o problema de sanatate publica, medicamentul fiind un bun de consum care are regim special atat in ceea ce priveste utilizarea cat si eliminarea, fiind considerat un deseu periculos.

In Romania avem o legislatie lacunara, pana in 2014 medicamentele expirate fiind colectate impreuna cu deseurile menajere, acestea fiind eliminate de catre populatie utilizand caile domestice de tipul aruncare la gunoi sau la toaleta, chiuveta, canal, ajungand astfel in panza freatica si contaminand astfel apa cu substante farmaceutice.  

Exista chiar un studiu realizat la un Institut de Cercetare din Cluj Napoca in 2006 care demonstreaza existenta unor substante farmaceutice in apele de suprafata precum ibuprofen, acid acetilsalicilic, metamizol, diazepam sau codeina.  Chiar daca cantitatile identificare sunt la nivelul de nanograme la litru, totusi ar putea fi asociate unor probleme de sanatate publica precum perturbari endocrine sau extinderea rezistentei la antibiotice.

Anul trecut in luna august a aparut o modificare la Ordinul 119/2014 , introducand-se mentiunea ca aceste deseuri periculoase se pot prelua de la populatie prin intermediul farmaciilor, a oficinelor locale de distributie si a drogheriilor si obligativitatea acestora de a afisa la loc vizibil un anunt privind preluarea gratuita.

Acest lucru este imposibil de realizat si in calitate de administrator al unei farmacii va spun nu sunt de acord ca farmacia sa se transforme intr-o groapa de gunoi, in primul rand existand riscul contaminarii medicamentelor comercializate.

Farmacia nu este autorizata sa desfasoare o astfel de activitate de preluare de deseuri, farmacistul nu este autorizat si format si mai ales spatiile si dotarile farmaciei nu prevad asa ceva. In acest moment, exista riscul real de a-ti pierde autorizatia de functionare daca desfasori activitati neautorizate.

Mai mult, se pune si problema costurilor, si deoarece colectarea ar trebui sa se faca cu titlu gratuit de la populatie, nu este echitabil ca aceste costuri sa fie suportate de catre unitatile farmaceutice. In tarile europene problema medicamentelor neutilizate si expirate apartine producatorului, se numeste responsabilitatea extinsa a producatorului care gestioneaza si isi asuma raspunderea financiara asupra deseurilor rezultate.

Solutia ar putea fi infintarea unei organizatii care dupa obtinerea autorizatiei de mediu,  in colaborare cu unitati farmaceutice, sa preia deseutile prin amplasarea unor recipiente securizate de tip pusculita la care sa aiba acces direct pacientii si sa fie plasate la distanta de activitatea farmaceutica si sa nu se suprapuna pe circuitele functionale. Singura datorie a farmacistului sa fie anuntarea organizatiei in momentul in care recipientul este plin.

Exista si un exemplu pozitiv in Romania, in sensul ca o companie farmaceutica, producator de medicamente care se administreaza cu dispozitive de inhalat, este prima din Romania care colecteaza aceste inhalatoare dupa utilizare.

Totusi, cea mai mare provocare o reprezinta educarea populatiei de a nu isi mai face stocuri de medicamente care sunt condamnate la expirare si sa investim mai mult in educarea privind protectia mediului prin colectarea selectiva, deseurile periculoase sub forma medicamentelor neutilizate sau expirate sa nu mai ajunga in gunoi sau in panza freatica.