România are nevoie de medicii tineri pentru a reclădi încrederea pacienților în sistemul medical românesc. Tinerii absolvenți ai Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu-Mureș au fost îndemnați de conducerea universității să construiască în România ”un sistem modern, performant, cu accentul pus pe pacient, pe o îngrijre marcată de pasiune și profesionalism”. Pentru unii dintre absolvenți planurile de viitor includ plecarea în străinătate și profesarea medicinei în alte țări, însă pentru alții viitorul înseamnă să rămână în țară și să-și pună cunoștințele dobândite în slujba pacientului român. Este și cazul șefei de promoție din acest an, a Facultății de Medicină Generală, linia română, a UMF Tîrgu-Mureș, Maria-Oana Mărginean. Într-un interviu acordat Revistei Health, Maria-Oana Mărginean a acceptat să vorbească despre provocările și greutățile din viața de student medicinist, dar și planurile de viitor care includ profesarea medicinei în România.
Când ai știut că Facultatea de Medicină reprezintă cea mai bună opțiune pentru tine? Cum a luat naștere pasiunea pentru Medicină?
Cred că hotărârea de a urma această Facultate am luat-o în liceu. Pasiunea s-a născut chiar din gimnaziu. Întotdeauna am fost pasionată de patologia umană, mereu mi-a plăcut să învăț despre diferite tipuri de boli, mai ales despre boli rare, să înțeleg ce le cauzează, ce se poate face pentru a le trata sau preveni. La dezvoltarea pasiunii pentru medicină a contribuit și faptul că ambii părinți lucrează în domeniu și deseori în casă auzeam discuții despre diferite cazuri clinice, care nu făceau decât să mă atragă mai mult înspre această meserie.
Dacă nu ar fi fost Medicina, ce ai fi ales?
Probabil ceva din domeniul politehnicii sau a informaticii pentru că mi-au plăcut foarte mult matematica și informatica. Dar nu mi-ar fi plăcut sub nicio formă o muncă ce implică să stau ore în șir la birou. Am nevoie de ceva activ, care să mă solicite în același timp și să constituie mereu o provocare, un caz care să-mi testeze abilitățile de a gândi, diferite scenarii clinice și de a lua în considerare diferite diagnostice posibile.
Ai ajuns departe din punct de vedere academic, ai absolvit ca și șefă de promoție la UMF Tîrgu-Mureș. Cât de mult a trebuit să lucrezi până la nivelul actual de pregătire? A trebuit să faci și sacrificii privind timpul liber alocat pentru prieteni, distracție?
Este nevoie de multă muncă și sacrificii, dar asta cred că o poate spune orice absolvent, nu doar eu. Medicina este un domeniu aflat într-o permanentă schimbare. Ceea ce ai învățat astăzi peste un an nu mai este valabil, trebuie să fii mereu la curent cu noutățile, să muncești mult și trebuie să înveți toată viața. Pot să spun că finalul facultății nu înseamnă sub nicio formă sfârșitul studiilor noastre, sfârșitul cercetării, ci înseamnă un nou început înspre o dezvoltare profesională ulterioară. Nu am avut foarte mult timp liber, dar nu pot spune nici că nu a existat, că nu am reușit să îmi fac prieteni sau că nu m-am bucurat intens de timpul liber atunci când l-am avut.
Ce au însemnat pentru tine cei șase ani de studiu intens la Medicină?
Cei șase ani de studiu intens la Medicină au însemnat pe lângă o provocare intelectuală permanentă, multă muncă, multă perseverență, dorință de a cunoaște și a dobândi mereu cunoștințe noi, a însemnat prietenii pe care le-am legat cu colegii, am învățat că fără munca în echipă această meserie nu este posibilă, că este esențial să îți stabilești relații de prietenie atât cu cei din ani mai mari cât și cu cei din ani mai mici, să înveți să primești recomandări de la cei mai mari, să oferi sfaturi celor mai mici. Sper ca aceste prietenii să fie durabile și să ne reîntâlnim peste ani și să stabilim relații care să ne ajute atât pe plan profesional, cât și personal.
De-a lungul timpului, UMF Tîrgu-Mureș a investit în modernizarea infrastructurii, dezvoltarea unui campus modern cu multiple facilități pentru studenți, realizarea unui centru de simulare pentru îmbunătățirea deprinderilor clinice, un centru de cercetări avansate etc. Cât de mult te-au ajutat ca student?
Pot să spun că m-au ajutat într-o mare măsură. Centrul de cercetări avansate reprezintă un avantaj pentru studenți de a intra în acest domeniu al cercetării deoarece toți cei care lucrează acolo au alături o echipă din care fac parte și studenții, sunt persoane care te pot ajuta atât în cercetare cât și activități extracurriculare, în publicarea unor lucrări științifice care ți-ar putea facilita ulterior o admitere la doctorat. Un alt mare plus pe care îl are această universitate este numărul mare de burse Erasmus, indiferent că acestea sunt burse de studiu sau pentru practica de vară, burse care îți permit o confruntare cu un nou sistem medical. Astfel descoperi punctele tari și punctele slabe ale sistemelor medicale din străinătate și înveți ceea ce ai putea să preiei de la ei și ceea ce ar trebui să eviți în sistemul medical românesc.
Pe lângă aceasta, bursele Erasmus îți pun în față o nouă cultură, un nou mod de a gândi și te ajută să stabilești relații cu cei din afară, relații care îți pot fi utile ulterior.
Eu am fost de două ori cu bursă, cu o bursă IFMSA în Munchen, o lună, iar anul trecut am fost două luni la Viena, cu bursă Erasmus. Am ales Germania, respectiv Austria, deoarece cunosc limba și mi-a plăcut foarte mult modul în care se reușește implicarea studenților în actul medical. Am învățat multe de acolo și îmi doresc să pun în practică multe idei pe care le-am preluat.
Cum ți s-a părut sistemul medical de acolo față de cel de aici și ce consideri că s-ar putea prelua de la ei și pune în practică la noi?
Este un sistem bazat pe foarte multă muncă, un sistem care implică foarte mult studentul prin prisma faptului că anul VI, în ambele țări, este un an practic pe care studentul îl petrece doar în spital. Cred că acest lucru s-ar putea aplica și la noi și ar reprezenta un plus pentru experiența noastră în practica medicală. Un dezavantaj pe care l-am observat eu, mai ales în Germania, este birocrația, care este mai stufoasă decât cea de aici. Mi-a plăcut și modul lor simplist de a gândi, ei se axează pe lucrurile esențiale, mai ales la nivel de student, se axează pe baza care trebuie să o deprinzi și încearcă să intre mai puțin în detalii în comparație cu ce se întâmplă la noi. Pe de altă parte, poate noi avem mai multe cunoștințe teoretice care pot reprezenta un avantaj care ne ajută în rezolvarea unor cazuri deosebite.
Cum ți s-a părut medicina la patul pacientului?
Cu un ușor sentiment amar, pot să spun că există un respect mai mare pentru medic față de ce se întâmplă la noi, în țară. Sfaturile medicului sunt urmate îndeaproape, nu există atâtea cercetări pe internet din partea pacienților, ci se axează strict pe ceea ce recomandă medicul. Pacienții sunt dornici de a relaționa cu studenții, de a se supune unor manopere medicale din partea studentului, cum ar fi o simplă injecție sau recoltări de sânge. Un alt avantaj ar fi că numărul de studenți pe o secție este mai mic decât aici, ceea ce îți oferă ocazia de a interacționa cu mai mulți pacienți, însă bineînțeles și numărul de clinici universitare este mai mare.
Ce alegere vei face referitor la specialitatea pe care ți-ai ales-o și de ce?
Nu pot să spun că am luat o hotărâre în ceea ce privește specialitatea, va depinde în mare măsură și de nota pe care o voi obține la examenul de Rezidențiat. Pot spune că va fi o specialitate medicală, nu mi-au plăcut specialitățile chirurgicale niciodată, și indiferent ce alegere voi face sper că voi alege o specialitate care îmi va place.
Dar dacă vei avea mai multe opțiuni, totuși, dintre ce specialități vei alege?
Cred că printre opțiuni s-ar număra gastroenterologia, pediatria, neurologia sau, de ce nu, endocrinologia. Trebuie să cântăresc bine fiecare opțiune care mi-o oferă aceste specialități, supraspecializările la care aș putea să ajung și să iau o decizie.
Te atrage și partea de cercetare?
Îmi place partea de cercetare și îmi doresc să mă dezvolt mai mult în acea direcție. Faptul că am fost șefă de promoție îmi oferă un loc la doctorat. Mi-ar plăcea să fac cercetare să mă axez și pe partea științifică a meseriei, poate chiar să aduc un plus în practica clinică. Cercetarea este posibilă în orice domeniu, problema care apare de multe ori este partea financiară care trebuie să fie o parte destul de solidă a cercetării.
Cred că este posibilă și plecarea cu o bursă, în cadrul doctoratului, în afara țării unde poți să te dezvolți și să faci lucruri în plus pe care aici nu le-ai putea realiza. Depinde în mare măsură de domeniul pe care vei alege să faci cercetarea.
La absolvire, în acest an, mesajul conducerii a fost ”România are nevoie de voi mai mult decât alte țări”. Care este punctul tău de vedere privind acest mesaj?
Cred că în România este nevoie de medici, mai ales din cauza migrațiilor recente care sunt din păcate în număr tot mai mare. Există multe oportunități care i se oferă unui absolvent în străinătate, există o motivație financiară foarte importantă pentru care multe persoane aleg să plece în afara țării. Eu pot să spun că îmi doresc să rămân aici, pentru moment, să susțin examenul de Rezidențiat și să-mi aleg o specialitate. Cred că și în țara noastră există diverse oportunități chiar dacă salariile în timpul Rezidențiatului sunt mici. Ulterior poți găsi un loc de muncă, fie în sectorul de stat, fie în cel privat.
Ce lucruri crezi că ar trebui să se schimbe pentru ca lucrurile să înceapă să meargă bine și în România, în sistemul medical? În urma schimbului de experiență avut în Austria și Germania și practica din țara noastră ți-ai format un punct de vedere?
În primul rând cred că nu ar trebui să se limiteze centrele de pregătire ale rezidenților doar la centre universitare. Acest lucru l-am văzut în Austria și cred că ar trebui aplicat și la noi pentru că asta ar însemna un număr mai mic de rezidenți în fiecare centru de pregătire, astfel încât fiecare ar beneficia de mai multă cazuistică. În al doilea rând cred că ar trebui, în anumite specialități, să existe stimul financiar mai mare, spre exemplu în medicina de urgență. Construirea unor noi spitale, o infrastructură mai bine pusă la punct, renovarea actualelor centre medicale ar contribui la creșterea calității actului medical.
Programele de screening sunt foarte dezvoltate în vestul Europei, pacientul vine din timp la medic, ceea ce asigură o prevenție importantă a diverselor patologii grave și nu te pune în situația de a trata o boală într-un stadiu mult prea avansat.
Acolo, copiilor li se predau la școală cursuri de prim ajutor, care și le însușesc întru totul. Sistemul de asigurare este foarte bine pus la punct, screeningul este obligatoriu sau controalele periodice în cazul unor patologii sunt obligatorii. În cazul în care pacientul nu se prezintă la controlul respectiv, ajunge să plătească mai mult prin prisma asigurărilor de sănătate, în luna următoare fiind penalizat. Acest lucru ar putea fi implementat și la noi, putând fi un imbold care ar încuraja populația să vină din timp la medic și să nu aștepte până în ultima clipă sau până când boala respectivă nu mai are șanse de vindecare.
Ai colegi care doresc să emigreze?
Am colegi care doresc să plece în Franța, Germania, dar poate că sunt mai puțini decât în ultimii ani, mulți încercând să-și croiască un drum în țara noastră.
Unde te vezi peste zece ani?
Mă văd tot în țară, bineînțeles că între timp îmi doresc să fac diferite stagii în afara țării, să mă perfecționez, mă văd lucrând atât în partea clinică a meseriei cât și în domeniul cercetării.
Te vezi în România în Tîrgu-Mureș sau în altă parte?
M-aș vedea în principiu în România, dar greu de spus dacă în Tîrgu-Mureș sau altă parte, va depinde și de ce oportunități voi avea. Sper, totuși, să îmi placă specialitatea pe care o voi practica și să fiu mulțumită de ideea de a mă trezi în fiecare dimineață să merg cu plăcere la locul de muncă.
