În urmă cu mai bine de opt ani de zile am făcut cunoștință cu micuții cu diabet zaharat de tip 1. Cunoșteam pacienți cu diabet zaharat de tip 2, adulți, și îmi era greu să-mi imaginez cum un copil de câteva luni, de câțiva anișori, este înțepat zilnic pentru a i se măsura glicemia. I-am cunoscut în cadrul Asociației Copiilor și Tinerilor cu Diabet Zaharat din Tîrgu-Mureș (ASCOTID), un ONG născut din dorința unor părinți de copii cu diabet zaharat de a face ca lucrurile să meargă, să existe o schimbare în bine, în România, în sistemul sanitar.

Ani la rând am avut ocazia și onoarea să fac cunoștință cu acești copii eroi, care au învățat din primii ani de viață o altfel de ”joacă”, cum este să te lupți cu glicemiile ridicate, cum să facă față înțepăturilor zilnice, de ca și cum s-ar juca cu mingea, cu mașinuțele sau cu păpușile. Dar nu au fost singuri, le-au stat alături acest ONG minunat care le-a schimbat viața și a luptat pentru drepturile lor.Acolo unde posibilitățile financiare sunt limitate, iar statul nu înțelege importanța implicării sale, asociațiile de pacienți reprezintă o mană cerească, unde bolnavii găsesc întinsă o mână de ajutor. ASCOTID încearcă frecvent să vină în ajutorul copiilor și tinerilor cu diabet ajutându-i cu suplimentarea numărului de teste, din fonduri proprii, dar și cu aparate de glicemie oferite cadou la diferite ocazii sau împrumutate, cele de ultimă generație.

După îndelungate apeluri către autoritățile statului privind importanța monitorizării glicemiei cu aceste aparate, atât pentru copii, cât și tineri, statul român, prin dorința de a schimba mentalități de către doamna ministru Sorina Pintea, și-a întors fața către acești pacienți. La sfârșitul lunii iunie s-a decis reorganizarea Programului național de diabet zaharat în două subprograme distincte, unul destinat adulților cu diabet zaharat, altul destinat copiilor cu diabet zaharat tip 1, care vor avea acces la senzori pentru monitorizarea continuă a glicemiei, precum și la pompe de insulină prevăzute cu sistem integrat de monitorizare glicemică continuă pentru asigurarea unui tratament optim și a monitorizării evoluției bolii. Mai mult, se pare că nu doar copiii vor beneficia de aceste sisteme de monitorizare ci și studenții până la vârsta de 26 de ani. O măsură mai mult decât salutară. În urmă cu un an realizam un reportaj în rândul tinerilor cu diabet zaharat, participanți la proiectul DiaMount, unic în România, prin care14 tineri au urcat în Munţii Făgăraş, la Fereastra Mare – Vârful Cheia Bândei (2398 m), având montați senzori de glicemie, ce au permis vizualizarea permanentă a glicemiei, fără frica că ar putea să apară hipoglicemiile severe, secundare efortului fizic intens. ”Eu tind să fac hipoglicemii noaptea, lucru care deja de la o vreme a devenit cam frecvent, și nu mă trezeam singură sau chiar nu aveam simptomele unei hipoglicemii. Norocul de a avea un senzor care are alarme e nemaipomenit, cât timp l-am avut mă culcam liniștită, fără frica de come hipoglicemice, de care îmi este teamă fiindcă uneori valorile mele în hipoglicemie, fără simptome chiar, îmi poate pune în pericol viața. Aveam o siguranță tot timpul, nu doar noaptea, deoarece senzorul suna și mă atenționa, indiferent de ce problemă era”, mi-a spus una dintre participante.

Ei bine, prin deschiderea față de tehnologie, față de noutățile care în țările dezvoltate au devenit rutină, se pot preveni complicațiile, se pot aduce economii la bugetul de stat, se pot salva vieți și este mai mult decât benefic atunci când există un ministru al Sănătății cu viziune.

Pentru o parte din pacienții care nu apreciază eforturile specialiștilor care lucrează în farmaciile comunitare, farmaciștii și asistenții de farmacie au ajuns sa fie catalogați ca fiind hoți și speculanți. Aceste vorbe, greu de suportat, le întâlnesc din ce în ce mai mult pe rețelele de socializare. O fi un mod de a-și manifesta frustrările strânse de-a lungul perioadei de izolare dar, oricât de altruist să fii, tot te doare. Nu știu câți dintre pacienți realizează cum acești oameni, care și-au dedicat lor toată viața profesională, se expun zilnic riscului de infectare, și nu doar acum în perioada de pandemiei.

Farmacistul este cel la care apelezi la orice oră din zi și din noapte atunci când copilul are temperatură, când bunicul a rămas fără medicamente sau când o durere de cap sau măsea nu îți dă pace. El nu vinde medicamente, farmacistul aplică toate cunoștințele dobândite în cei cinci ani de facultate și înainte de a elibera orice medicament oferă consiliere pacientului. Acest serviciu farmaceutic nu este remunerat, face parte din meserie, singura sursă de venit pentru a acoperi cheltuielile este adaosul care la majoritatea medicamentelor este stabilit de stat.

Pentru unii, dragostea de semeni și, pentru alții, Jurământul lui Hipocrate i-au motivat să lupte astăzi alături de toți ceilalți specialiști împotriva infecției populației cu acest Coronavirus. V-ați întrebat cum farmaciștii sau asistenții de farmacie își strâng în brațe copii când ajung acasă ? Ei bine nu o fac! V-ați întrebat când își fac cumpărăturile farmaciștii ? Ei bine, când ies din tură și plătesc același prețuri scumpe la alimente ca și Dumneavoastră și cumpără doar ce mai găsesc pe rafturi. Fiind o meserie preponderent feminină, am putea spune că farmaciștii sunt persoane empatice și sensibile. Și așa este! M-am întrebat de ce nu citesc și comentarii din partea lor ca răspuns la injuriile de pe rețelele de socializare. Am realizat, după ce am vorbit cu un farmacist, că nu există timp pentru așa ceva, ei sunt atât de ocupați în aceste momente încât acceptă tacit acest comportament din partea pacienților. De multe ori aceste acuze sunt aruncate în loc de "Mulțumesc!".

"Nu pot să fiu supărată pe pacienții mei. Ei sunt deranjați și supărați pe alte lucruri dar se descarcă pe noi. Face parte din meseria noastră" mi-a răspuns doamna farmacist, oferindu-mi o lecție de omenie chiar acum în Săptămâna Mare dinaintea Paștelui Ortodox.

Nu sunt eroi și nici nu cer o recunoaștere specială a eforturilor depuse în aceste săptămâni. Dar eu, ca asistent de farmacie, vă cer șă încetați să mai judecați farmaciștii și asistenții după prețul măștilor sau a mănușilor. Ei nu au făcut decât un efort să aducă pe raft, cu orice preț, aceste produse de protecție. Se îmbogățește o farmacie din vânzarea acestor produse ? Am să vă arăt cât câștigă farmacia mea din vânzarea măștilor chirurgicale.

Am cumpărat cu plata în avans, în data de 6 aprilie 2020, de la singurul furnizor pe care l-am găsit, în acel moment, cu aceste materiale pe stoc și care îmi putea livra în maxim 48 de ore. Am plătit 5 lei plus TVA pentru o mască chirurgicală, cu certificat de calitate și am stabilit un preț de vânzare către pacienți de 6 lei. Uitați cum arată acest calcul al profitului: 5 lei + 0.95 lei TVA = 5.95 lei prețul de intrare și rezultă un câștig de 0,05 lei pentru fiecare mască. Am fost deja acuzat de management deficitar și am recunoscut imediat că în acest caz da, este un management deficitar dar pe care l-am putea numi la fel de bine "voluntariat". E o dovadă că farmaciștii nu sunt hoți și speculanți, e o dovadă a omeniei și a responsabilității pentru semeni și pentru comunitate.

Între timp au apărut prețuri mult mai bune pe piață, marii retaileri ajungând să vândă la jumătate de preț decât am cumpărat noi acum 10 zile. Acestea sunt riscurile unei piețe economice libere. Noi nu avem posibilitatea să cumpărăm cantitățile cu care se aprovizionează aceștia și la prețurile respective. Nu știu sigur, dar am o urmă de îndoială că și acest preț mic conține un adaos mai mare de 0,05 lei per bucată. Ce se poate întâmpla ? Pacienții să nu mai cumpere de la farmacii și ne vom uita cum ușa unei farmacii va rămâne închisă pe termen nedeterminat.

Astăzi nu vă îndemn să cumpărați din farmacii, vă rog doar să încetați să judecați această breaslă ca fiind vânzători și să vedeți dincolo de halatul alb. Sunt oameni ca noi toți care se expun riscurilor din dragostea de semeni și merită admirația noastră în locul judecatei și cuvintelor grele. Vă îndemnam acum câteva zile să șoptiți un "Mulțumesc!" de fiecare dată când mergeți la farmacie. Acum nu o mai fac! Vă îndemn să strigați în gura mare să audă și toți ceilalți care stau la câțiva metrii în spatele vostru. Și să nu faceți acest gest doar acum, de Paște, să o faceți tot timpul când sunteți mulțumit de ajutorul primit.

Dragi pacienți,

Sunt convins că nu realizați astăzi ce înseamnă de fapt că o farmacie are pe stoc mănuși, măști și alcool sanitar. Vă invit să citiți cele câteva rânduri de mai jos, în care un asistent de farmacie vă descrie ce se întâmplă într-o farmacie, în speranța că data viitoare veți aprecia aceste eforturi, veți alege să cumpărați produse din farmacii în locul speculanților de pe internet, și poate veți spune și un simplu mulțumesc.

În primul rând sa faci rost astăzi de produse de protecție este cea mai mare provocare. Nu exista furnizor tradițional ca sa aibă pe stoc astfel de produse și farmaciile consuma ore întregi cautând și verificând noi furnizori. Am ajuns din lipsa de stocuri să cumpărăm la orice preț, gândindu-ne că este mai bine să putem oferi pacienților un mijloc de protecție scump, decât sa ii refuzăm și sa ii privăm de aceasta posibilitate. Mai mult ne confruntăm cu dispariția de pe piață a unor medicamente importante precum Siofor, Euthyrox sau Plaquenil, creând panică în rândul pacienților, care-și varsă supărarea de cele mai multe ori tot pe noi. Imaginați-va doar cum este sa fi scuipat și înjurat de un pacient supărat ca “nu vrem sa ii dam medicamentul”.  

Nici condițiile de achiziție nu este sunt unele normale, adică toate produsele se achita în avans, câteodată și cu 2-3 săptămâni și dacă farmacia nu dispune de un aport financiar suplimentar din partea managementului, nu are practic cum sa se aprovizioneze. Limitele de credit impuse de furnizorii de medicamente au fost rapid atinse, pentru ca rulajul în condiții normale nu seamănă cu necesarul de medicamente în perioada unei pandemii. Furnizorii cer plata pe loc a medicamentelor sau scăderea termenelor de plata, și toate aceste măsuri pun o presiune financiara suplimentara pe fiecare farmacie. 

Adaosurile practicate de farmacii nu s-au schimbat, prețurile la furnizori în schimb au crescut de câteva ori. Vă înțelegem frustrarea și vi-o împărtășim. Și noi credem ca nu e normal să fie comercializată o masca cu 8 lei, un spirt medicinal cu 15 lei sau o mănușă cu 1 leu. Dar astea sunt prețurile în momentul de față, pentru că sunt mulți intermediari între producătorul chinez și farmacia din cartier.

Mai mult, nimeni nu se gândește că farmacia este în linia "O", am putea spune, aici nimeni nu suna înainte, să se programeze, nu exista triaj, și lucrăm frecvent cu pacienți care sunt purtători de viruși și bacterii, nu doar sunt potențiali purtători de coronavirus. Ne expunem în orice moment când consiliem un pacient și există riscul real ca toată farmacia să fie închisă dacă o persoana contactează o astfel de boală.  

Nici o autoritate nu s-a gândit la farmaciști și asistenți să îi susțină, pentru ca farmaciile "au de unde". Și noi plătim salarii, chirii și întreținere, în condițiile în care marja de adaos este limitată. Impozitul pe care îl plătim nu tine cont de profit, plătim un procent din toate vânzările, și exista și riscul ca o farmacie să intre în faliment datorită cheltuielilor care depășesc profitul încasat.    

Astăzi la toate aceste costuri se adaugă și toate măsurile de protecție pe care suntem nevoiți sa le luam. Vă spun că aceleași măști și mănuși le folosim și noi, la fel ne costa și pe noi, pentru că trebuie să schimbăm într-o zi mai multe rânduri de mănuși și măști și să folosim o cantitate semnificativă de dezinfectant ca sa ne protejăm și să vă protejam pe Dumneavoastră. Nivelul de stres este foarte mare astăzi într-o farmacie și nici o scoală nu ne-a învățat cum sa conducem o farmacie în timpul unei epidemii sau cum să gestionam relația cu pacienții în aceste condiții.

Asa că, dragi pacienți, data viitoare când mergeți la farmacie șoptiți un mulțumesc doamnei farmacist sau doamnei asistente pentru tot ce fac în aceste momente și nu uitați și ca un zâmbet poate schimba ziua cuiva.

Marius Dumitrescu - Asistent de farmacie